Recomandări ASF privind asigurările de garanții

Având în vedere competența Autorității de Supraveghere Financiară prevăzută la art. 6 alin. (1) și (4) din Legea nr. 237/2015^[1] de a supraveghea societăţile de asigurare și de reasigurare astfel încât să contribuie la menţinerea stabilităţii pieţei asigurărilor și să asigure protecţia asiguraţilor,

luând în considerare faptul că în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, răspunderea pentru respectarea tuturor prevederilor legale revine integral conducerii societăților,

ținând cont de faptul că societățile de asigurare au obligația de a dispune de instrumente eficiente de analiză și evaluare a riscurilor asumate, de proceduri de analiză şi aprobare a contractelor de asigurare de garanții, de monitorizare a riscurilor pe perioada contractelor de asigurare, precum și să utilizeze tehnici adecvate de diminuare a riscurilor,

luând în considerare faptul că societățile au obligația de a institui un sistem de guvernanță care este esențial pentru asigurarea unui mangement corect și prudent și de faptul că pentru a pune în practică sistemul de guvernanță, societățile trebuie să dețină capacitatea administrativă de a realiza toate sarcinile de guvernanță necesare,

având în vedere prevederile art. 26 alin. (2) lit. e) și alin. (3) și ale art. 34 alin. (2) lit. a) și k) din Legea nr. 237/2015,

în temeiul prevederilor art. 25 alin. (8) și (9) și ale art. 26 alin. (6) și (7) din Legea nr. 237/2015, ale art. 4 alin. (41) și ale art. 11 alin. (15) din Legea nr. 236/2018^[2], precum și cele ale Normei A.S.F. nr. 32/2021^[3],

având în vedere importanța semnificativă a unor operațiuni pentru activitatea desfășurată de societăți,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentele recomandări:

 

Recomandarea 1

1.1. Societățile ar trebui să asigure separarea responsabilităților în cadrul procesului de subscriere a asigurărilor de garanții.

 

Recomandarea 2

1.2. Societățile ar trebui să evite, până la cel mai înalt nivel din structura organizatorică, apariția unor conflicte de interese care pot fi generate inclusiv de:

a) obiectivele de vânzări;

b) primirea de stimulente;

c) politica de remunerare implementată în cadrul societății.

 

Recomandarea 3

1.3. Societățile ar trebui să se asigure că în politica de remunerare iau în considerare evaluarea generală a performanței unui individ, nu doar performanța unei anumite unități operaționale, inclusiv cazurile în care societatea se confruntă sau este probabil să se confrunte cu o situație dificilă care i-ar putea afecta performanța financiară.

1.4. Ca parte a revizuirii politicii de remunerare, societățile ar trebui să ia în considerare includerea unei evaluări asupra următoarelor aspecte:

a) dacă practicile își ating obiectivele;

b) dacă toate planurile sau programele sunt acoperite;

c) dacă plățile remunerației sunt adecvate;

d) dacă sunt luate în considerare riscurile și incertitudinile actuale și viitoare;

e) dacă sunt reflectate în mod adecvat:

(i) rata de solvabilitate;

(ii) profilul de risc;

(iii) obiectivele pe termen lung.

 

Recomandarea 4

1.5. Societățile ar trebui să se asigure că decizia de subscriere a asigurărilor de garanții nu este adoptată de către structuri organizatorice de la nivelul unităților sale teritoriale.

1.6. Decizia de subscriere ar trebui luată de către societăți atât în baza evaluării unor criterii de natură cantitativă, cât și de natură calitativă.

1.7. Recomandarea menționată la pct. 1.5 poate să nu fie respectată în cazul sucursalelor stabilite pe teritoriul altor state membre, sub anumite limite ale sumelor asigurate, cu condiția ca în politicile de subscriere ale societăților să fie menționate respectivele limite și responsabilitățile mandatarului și ale personalului implicat în procesul de subscriere.

 

Recomandarea 5

1.8. Societățile ar trebui să se asigure ca funcțiile din cadrul sistemului de guvernanță implicate în procesul de subscriere să aibă cunoștințele necesare și experiență în acest domeniu.

1.9. Societățile ar trebui să se asigure că în procesul de subscriere se aplică principiul dublei perspective și dublei asumări (four eyes principle).

 

Recomandarea 6

1.10. În politicile și procedurile privind subscrierea riscurilor aferente asigurărilor de garanții aplicate în cadrul societăților, acestea ar trebui să descrie în mod concret cel puțin următoarele:

a) toate etapele procesului;

b) sarcinile și responsabilitățile fiecărei funcții din cadrul sistemului de guvernanță implicate în proces;

c) documentele obligatorii în baza cărora se efectuează procesul de evaluare a riscurilor aferente potențialilor asigurați, emitenților de garanții colaterale, contractelor care fac obiectul asigurării;

d) criterii de eligibilitate pentru potențialii asigurați, preliminare efectuării analizei bonității acestora;

e) un număr suficient de indicatori calitativi și cantitativi relevanți în vederea evaluării corecte a potențialilor asigurați;

f) expunerea maximă acceptabilă la concentrări specifice de risc;

g) limitele interne de subscriere;

h) elemente privind reasigurarea și alte tehnici de minimizare a riscului, precum și eficiența acestora;

i) orice alte elemente care asigură claritatea necesară în ceea ce privește desfășurarea procesului de subscriere, incluzând competențele de adoptare a deciziei de subscriere.

 

Recomandarea 7

1.11. Societățile ar trebui să își revizuiască procedurile cu regularitate ori de câte ori este necesar și în special în cazul modificării semnificative a profilului de risc sau a portofoliului.

 

Recomandarea 8

1.12. Societățile ar trebui să se asigure că informările adresate conducerii societății de către funcția actuarială privind opinia acesteia referitoare la politica de subscriere, includ atunci când este necesar recomandări privind strategiile adecvate care trebuie urmate de societate și cel puțin următoarele:

a) o opinie cu privire la impactul financiar probabil al oricăror modificări semnificative planificate în termenii și condițiile contractelor;

b) gradul de variabilitate în jurul estimării profitabilității așteptate;

c) coerența gradului de variabilitate cu apetitul la risc al societății.

 

Recomandarea 9

1.13. Societățile ar trebui să aprobe limite maxime de expunere pe un asigurat/grup de firme și limite privind concentrările de risc la nivel de portofoliu de asigurări de garanții, stabilite în urma procesului de evaluare a riscurilor și să monitorizeze în permanență respectarea acestor limite.

 

Recomandarea 10

1.14. Societățile ar trebui să solicite potențialilor asigurați informații cu privire la contractele de asigurări de garanții încheiate de aceștia cu alte societăți, aflate în derulare la data analizei, precum și informații cu privire la eventualele garanții emise de aceștia în favoarea unor terți și să le ia în considerare în procesul de analiză și evaluare a riscurilor.

 

Recomandarea 11

1.15. Societățile ar trebui să încheie tratate de reasigurare pentru portofoliul de asigurări de garanții, cu asigurători/reasigurători ale căror jurisdicții se află pe teritoriul Uniunii Europene.

 

Recomandarea 12

1.16. Societățile ar trebui să evite situațiile în care acceptă subscrierea de polițe de asigurări de garanții, cel puțin în cazul garanțiilor de bună execuție și al garanțiilor pentru restituire avans, pentru care valoarea garanțiilor solicitate potențialilor asigurați este inferioară sumei asigurate.

 

Recomandarea 13

1.17. Societățile ar trebui să ia în considerare negocierea condițiilor contractuale cu alte societăți, în vederea participării la contracte de coasigurare, în special în cazul unor contracte cu sume asigurate semnificative și/sau perioade lungi de timp.

 

Recomandarea 14

1.18. Societățile ar trebui să se asigure că distribuitorii cu care colaborează în activitatea de distribuție a produselor de asigurări de garanții dețin cunoștințele necesare cu privire la produsele pe care le distribuie.

1.19. Societățile ar trebui să se asigure că toate politicile și procedurile stabilite pentru subscriere sunt aplicate de către toate canalele de distribuție ale acestora.

 

Recomandarea 15

1.20. În cazul în care sunt identificate disfuncționalități, conducerea ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru remedierea situațiilor și pentru prevenirea apariției de disfuncționalități ulterioare.

 

Recomandarea 16

1.21. Societățile ar trebui să se asigure că informările adresate conducerii societăților de către funcția de subscriere conțin și referiri la situația și evoluția portofoliului de asigurări de garanții.

 

*

Conformare și raportare

1.22. Conducerea își asumă întreaga responsabilitate în cazul în care societățile nu respectă prezentele recomandări, dacă politicile și procedurile nu sunt aplicate și, în special, dacă deciziile adoptate au efecte negative asupra sistemului de guvernanță, asupra administrării corecte și prudente a activității și asupra contractanților.

1.23. Prezentele recomandări se completează cu recomandările emise de A.S.F. în cadrul procesului de supraveghere pentru fiecare societate.

1.24. Societățile transmit A.S.F., până la data de 15 noiembrie 2022, tabelul de raportare și declarația pe propria răspundere referitoare la faptul că datele cuprinse în tabelul de raportare sunt complete şi conforme cu realitatea; tabelul de raportare și declarația pe propria răspundere sunt atașate prezentelor recomandări.

1.25. Eventualul refuz al societăților de a aplica recomandările A.S.F. este documentat și inclus în tabelul de raportare prevăzut la pct. 1.25.

1.26. În cazul în care societățile nu informează A.S.F. conform pct. 1.25 până la data de 15 noiembrie 2022, se consideră că acestea nu se conformează cu prezentele recomandări.

 

Revizuire

1.27. În funcție de aspectele identificate în procesul de supraveghere, A.S.F. poate revizui prezentele recomandări.

 

 Tabelul de raportare și modelul de Declarație pe propria răspundere este disponibil  AICI 

 

 

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[1] Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare

[2] Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu modificările și completările ulterioare

[3] Norma A.S.F. nr. 32/2021 privind asigurările de garanții