Politica macroprudențială

Politica macroprudențială urmărește să prevină acumularea excesivă de riscuri rezultate din factori externi și eșecuri ale pieței, să crească reziliența sectorului financiar la șocuri și să limiteze efectele de contagiune, precum și să încurajeze adoptarea unei perspective largi cu privire la reglementarea financiară pentru a crea stimulentele corecte pentru participanții la piață.

Pentru desfășurarea unor politicii macroprudențiale eficiente la nivel național au fost desemnate autoritățile naționale macroprudențiale în baza Recomandării ESRB/2011/3, care au obligația de a defini obiective intermediate ale politicii macroprudențiale pentru sistemul lor financiar național în ansamblu.

Având în vedere particularitățile piețelor financiare nebancare supravegheate, ASF și-a asumat la finalul anului 2017 un număr de 7 obiective intermediare și 13 instrumente macroprudențiale. ASF realizează analize periodice privind riscurile și vulnerabilitățile identificate în cele trei piețe financiare nebancare supravegheate, precum și oportunitatea implementării instrumentelor macroprudențiale existente.

 Principalele obiective intermediate ale ASF sunt:

• Reducerea și prevenirea creșterii excesive a creditării şi a îndatorării - se aplică intermediarilor de pe piața de capital;
• Reducerea și prevenirea necorelării excesive a scadențelor și a lipsei de lichiditate pe piață – se aplică sectorului asigurărilor;
• Limitarea concentrării expunerilor directe și indirecte - se aplică unor entități financiare ce își desfășoară activitatea în sectorul pieței de capital și pensiilor private din România;
• Limitarea impactului sistemic al stimulentelor nealiniate în vederea reducerii hazardului moral - se aplică unor entități financiare ce își desfășoară activitatea în sectorul pieței de capital;
• Consolidarea rezilienței infrastructurilor financiare;
• Protejarea sistemului de asigurări de consecințele insolvenței unor asigurători - se aplică sectorului de asigurări;
• Reducerea impactului negativ al riscurilor operaționale generate de utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor - se aplică în cazul celor trei sectoare supravegheate de ASF.

Până în prezent, ASF a implementat următoarele măsuri macroprudențiale:

• La nivelul societăților de servicii de investiții financiare (SSIF): amortizorul de conservare a capitalului (implementat în 4 rate anuale egale de 0,625% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc, în perioada 1 ianuarie 2016 – 1 ianuarie 2019):

• De la 1 ianuarie 2016 – 0,625%;
• De la 1 ianuarie 2017 – 1,25%;
• De la 1 ianuarie 2018 – 1,875%;
• De la 1 ianuarie 2019 – 2,5%.

În ceea ce privește amortizorul anticiclic de capital și amortizorul de capital pentru riscul sistemic, până în prezent nu există condiții care să impună constituirea unui nivel mai mare de 0% pentru acest amortizor în cazul societăților de intermediere de servicii financiare (SSIF);

• În cazul societăților de asigurare ASF a menținut elementele macroprudențiale implementate anterior:
• indicele de lichiditate al societăților de asigurare: monitorizarea și analiza cu frecvență cel puțin trimestrială a coeficientului de lichiditate aferent societăților de asigurare;
• planul de redresare;
• Fondul de Garantare a Asiguraților.

• În cazul pieței pensiilor private, ASF a menținut instrumentul macroprudențial referitor la restricțiile privind expunerile semnificative reglementate prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative și Norma nr. 11/2011 privind investirea și evaluarea activelor fondurilor de pensii private;

În cazul administratorilor fondurilor de pensii private, pentru a evita concentrarea pe un număr redus de emitenți, s-a menținut limitarea expunerii față de un emitent la 5% din activul net, iar expunerea față de un grup de emitenți și persoanele afiliate acestora nu poate depăși 10% din activele fondului de pensii private;

Toate entitățile supravegheate de ASF aplică cerințe privind siguranța sistemelor IT. Acestea au fost implementate prin Norma nr. 4/2018 privind gestionarea riscurilor operaționale generate de sistemele informatice utilizate de entitățile autorizate/avizate/înregistrate, reglementate și/ sau supravegheate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform căreia entitățile financiare nebancare transmit anual la ASF autoevaluări ale riscurilor IT precum și rapoarte de audit IT (a căror frecvență diferă în funcție de clasa de risc în care este încadrată fiecare entitate).