Avem nevoie de un regim internaţional care să redescopere spiritul şi logica de la Bretton Woods

Spiritul de la Bretton Woods ne va ajuta să creăm un regim internaţional eficient care ar presupune reguli pentru realinierea monedelor majore şi pentru a descuraja destabilizarea fluxurilor de capital, reintroducerea legislaţiilor de tipul Glass Steagall şi măsuri pentru restructurarea şi simplificarea sectorului financiar. Dar aceasta este o provocare uriaşă într-o lume multipolară, în care coordonarea politicilor este dificilă, scrie Daniel Dăianu, prim-vicepreşedintele ASF, într-un articol publicat de ziarul francez Les Echos, printre cele mai populare din ţară.

Perspectiva ca Fed, banca centrală a SUA, să pună capăt stimulului monetar provoacă temeri. Ironic, aceste temeri sunt răspunsul îngrijorărilor apărute când Fed a recurs la această formă de stimulare, care a pus presiuni pe valutele pieţelor emergente. Au apărut, de asemenea, semne ale unui război valutar. În oricare fel ar acţiona banca centrală a SUA, impactul asupra pieţelor emergente şi asupra Europei va fi sever din perspectiva legăturii toxice dintre bănci şi situaţiile fianciare ale guvernelor din zona euro.

Toate aceastea sunt dovezi că ne lipseşte un regim internaţional potrivit şi ne împinge să revizităm acordurile de la Bretton Woods.

Aceste acorduri pot fi văzute ca un sumar al Pax Americana, al unei modelări hegemonice ale regimului economic internaţional după cel de-Al Doilea Război Mondial. Un astfel de punct de vedere este discutabil din cel puţin două motive. În primul rând, deoarece este întotdeauna nevoie de un regim internaţional eficient care ar trebui să forţeze interacţiunile dintre state. Apoi, aceste acorduri îşi aveau rădăcinile într-o criză financiară şi economică de proporţii uriaşe, Marea Depresiune, şi au încercat să combine reguli aplicate problemelor interne cu reguli care acopereau relaţiile internaţionale. Logica legislaţiei Glass Steagall, care a separat operaţiunile de investment banking de operaţiunile comerciale, şi principiile macroeconomice keynesianiene au fost aplicate în  finanţele interne în timp ce cursuri de schimb ancorate, dar ajustabile, şi controlul fluxurilor de capital au fost folosite pentru impulsionarea revenirii economice şi a comerţului mondial. Ceea ce unii numesc „trinitatea imposibilă” (cursuri de schimb stabile, capital care curge liber şi politică monetară independentă, toate aplicate în acelaşi timp) a fost posibil prin aceste acorduri. Dar în anii ’70, ’80 şi ’90 valuri de dereglementare financiară au modificat dramatic peisajul.

Decuplarea dolarului american de aur, Big Bang-ul din Cityul londonez, retragerea regulilor Glass Steagall şi Legea Modernizării Contractelor Futures cu Materii Prime din SUA au adus o creştere rapidă a finanţelor din lumea industrializată şi au alimentat integrarea financiară din UE. Cu toate acestea, feţele întunecate ale noului sistem financiar nu au fost suficient de bine înţelese şi chiar negate din cauza încrederii oarbe în auto-reglementarea pieţei derivatelor. Treptat, am întrat într-o altă criză financiară şi economică de proporţii, care vatămă structura socială a societăţii şi chiar politicile democratice. Adăugaţi la aceasta criza profundă din zona euro.

Spiritul şi logica acordului de la Bretton Woods trebuie să fie redescoperite pentru combaterea a trei crize formidabile interconectate: o criză financiară adâncă, criza din zona euro şi criza regimului internaţional pe fondul schimbării polilor de putere ai economiei mondiale.

Viitorul sistem monetar internaţional va fi probabil, într-un fel sau altul, proiectat de trei grupuri valutare, cu SUA, UE şi China aducând liantul. Un regim internaţional remodelat ar implica reguli pentru realinierea valutelor majore şi pentru echilibrarea fluxurilor de capital, dar şi reguli pentru păstrarea unui regim de comerţ liber, dar aceasta având în vedere nevoile celor mai sărace state în vremuri când degradarea mediului şi siguranţa alimentară sunt motive de îngrijorare pentru toată lumea.

Statutele instituţiilor financiare internaţionale va trebui să ţină seama de redistrubuirea dinamică a puterii în lume şi de lecţiile modernizării economice. Un nou regim internaţional va trebui să combată evaziunea fiscală ţinând cont de povara grea pusă pe plătitorii de taxe de de operaţiunile de salvare a băncilor.

O legislaţie care limitează paradisurile fiscale ar avea sens din punct de vedere economic, social şi etic.

În finanţele interne, reintroducerea legislaţiilor de tipul Glass Steagall ar fi binevenită, împreună cu măsuri care să aducă o soluţie pentru combaterea sindromului „prea mare pentru a fi lăsată să se prăbuşească/să fie salvată, care să limiteze activităţile cu risc exagerat (de trading), care să micşoreze şi să simplifice sectorul financiar. UE şi SUA au rolul principal în promovarea convergenţei normelor de reglementare şi supraveghere financiară. Principalul scop nu este evitarea încercărilor arbitrare din partea firmelor, ci chiar funcţionarea sectorului financiar în sprijinul economiilor.

SUA şi UE ar trebui să ţintească reinventarea logicii şi spiritului de la Bretton Woods pentru a supune lumea financiară pentru recâştigarea stabilităţii economice şi pentru păstrarea ordinii democratice.

Cu toate acestea, reinvetarea logicii şi spiritului de la Bretton Woods reprezintă o provocare imensă într-o lume multipolară, în care coordinarea politicilor este dificilă.

articol publicat în Ziarul Financiar, în data de 13.01.2014