Q&A Piața de capital

1. Ce este piața de capital?

Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile care susțin aceste procese.

Piața de capital din România include piețele de instrumente financiare și instituțiile specifice acestora (ex.: societățile de servicii de investiții financiare, emitenții etc.) operațiunile (ex.: serviciile și activitățile de investiții, ofertele publice etc.), precum și organismele de plasament colectiv (de ex.: fondurile de investiții), stabilind un cadru adecvat de reglementare și supraveghere a investițiilor în instrumente financiare.

Piața de capital cuprinde piața primară și piața secundară. Piața primară reprezintă acel segment al pieței de capital în care sunt puse la dispoziția investitorilor noile emisiuni de instrumente financiare. Societățile, guvernul sau instituțiile din sectorul public pot obține finanțare prin vânzarea de instrumente financiare nou-emise. Piața secundară reprezintă piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumentele financiare deja emise.

2. Cine poate deveni investitor pe piața de capital?

Investitor este acea persoană fizică sau juridică care deține fonduri bănești pe care intenționează să le utilizeze în tranzacții cu instrumente financiare. 

3. Care este oferta pieței de capital din România?

Produsele oferite pe piața de capital se numesc instrumente financiare. Puteți cumpăra aceste produse în scopul obținerii de profituri viitoare. Trebuie să rețineți că acestea depind de o serie de factori denumiți factori de risc. Instrumentele financiare sunt reprezentate de diverse forme de dețineri ce pot fi tranzacționate cu ușurință pe piața de capital, de exemplu: acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, alte tipuri de titluri de valoare (respectiv drepturi aferente deținerilor de acțiuni), instrumente financiare derivate (contracte futures și opțiuni), unități de fond etc.

 

4. Cum pot să investesc pe piața de capital din România?

Daca doriți să investiți pe piața de capital, trebuie să contactați o entitate care prestează servicii și activități de investiții (societate de servicii de investiții financiare sau instituție de credit care prestează servicii și activități de investiții) sau o societate de administrare a investițiilor. Societatea de servicii de investiții financiare va cumpăra şi/sau va vinde instrumente financiare în numele dumneavoastră. Societățile de administrare a investițiilor distribuie (vând) sau răscumpără de la investitori titluri de participare ale fondurilor de investiții.

Înainte de a alege să investiți prin intermediul uneia dintre aceste  entități, verificați întotdeauna ca aceasta să fie înscrisă în Registrul public SIIF (disponibil pe site). Prin acest demers simplu, vă veți putea asigura că respectiva entitate este autorizată să furnizeze serviciile și activitățile de investiții pe care le-ați solicitat. Înainte de a încheia un contract, solicitați entității care prestează servicii și activități de investiții informații despre serviciile oferite și costurile aferente acestora (comisioane, tarife etc.).

În Romania, entitățile care pot furniza servicii și activități de investiții sunt: societăți de servicii de investiții financiare, autorizate de A.S.F. (cunoscute sub denumirea SSIF); instituții de credit autorizate de Banca Națională a României (B.N.R.); firme de investiții și instituții de credit autorizate să furnizeze servicii de investii de către autoritățile competente din statele membre UE, sucursale autorizate de A.S.F. ale societăților din țări terțe.

 

5. Ce tipuri de servicii de investiții sunt oferite de o societate de servicii de investiții financiare?

În general, sunt oferite unul sau mai multe tipuri de servicii de investiții, în funcție de societatea de servicii de investiții financiare pentru care optezi. Aceste servicii de investiții pot fi:

• Cumpărarea și vânzarea de produse financiare în numele tău, fără ca această intermediere să fie însoțită de consultanță pentru investiții;
• Recomandări privind investițiile, produsele și desfășurarea activităților specifice pieței de capital din România (servicii de consultanță pentru investiții);
• Administrarea portofoliului de instrumente financiare (servicii de administrare a investițiilor).

6. Care sunt principalele tipuri de instrumente în care poți investi?

• Acțiunile sunt titluri de valoare emise de societăți. O acțiune reprezintă o parte din capitalul unei societăți, divizat în părți egale. Veniturile obținute din acțiuni poartă denumire de dividende (și reprezintă cota parte din profiturile care nu sunt reinvestite, la care deținătorul de acțiuni este îndreptățit), iar persoanele care dețin acțiuni sunt numite acționari. În cazul în care deții acțiuni într-o societate, ești îndreptățit și la o cotă parte din valoarea societății respective, în situația în care aceasta face obiectul procedurii de lichidare. Acțiunile pot conferi sau nu drept de vot, ceea ce înseamnă că acționarul poate să nu dețină dreptul de a vota în cadrul Adunării Generale a Acționarilor (AGA) sau cu privire la administrarea societății.
• Obligațiunile sunt titluri de creanță prin care emitentul autorizat se împrumută de la deținătorii de obligațiuni și este obligat să ramburseze valoarea obligațiunii și dobânda aferentă (numită cupon) la o dată viitoare denumită scadență. Obligațiunea reprezintă, de fapt, un împrumut sub formă de titlu de valoare, dar sub o altă denumire: emitentul de obligațiuni este echivalentul debitorului, deținătorul de obligațiuni este echivalentul creditorului, iar  cuponul reprezintă dobânda. În momentul în care cumperi obligațiuni, în fapt, împrumuți bani unui emitent care poate fi o autoritate publică sau o societate. În contul acestui împrumut, emitentul îți va plăti o anumită rată a dobânzii pe întreaga durată de viață a obligațiunii (până la scadență), iar la scadență ți se va returna și valoarea obligațiunii. Atât obligațiunile, cât și acțiunile sunt titluri transferabile, diferența dintre cele două fiind aceea că acționarii sunt deținători ai unei cote parte din societatea respectivă, iar deținătorii de obligațiuni sunt creditori ai societății emitente. Tipurile de obligațiuni pentru care poți opta pe piața de capital din România sunt: obligațiunile corporative, municipale și internaționale. Obligațiunile corporative sunt obligațiuni emise de societăți. Obligațiunile municipale sunt titluri de creanță emise de autoritățile locale, regionale și de alte organisme guvernamentale în scopul atragerii de fonduri cu utilitate publică. Obligațiunile internaționale sunt obligațiuni emise într-un anumit stat de către entități din afara statului respectiv.

• Drepturile aferente deținerilor de acțiuni (drepturi de preferință și drepturi de alocare). Drepturile de preferință sunt instrumente financiare care conferă acționarilor dreptul de a subscrie acțiuni nou emise înainte ca respectivele acțiuni să fie oferite spre subscriere altor acționari sau unor părți terțe. Drepturile de preferință sunt tranzacționate separat de acțiunile pe care acționarii au dreptul să le subscrie. Drepturile de alocare sunt valori mobiliare negociabile emise pe termen scurt și care atestă dreptul deținătorului de a primi acțiuni în momentul în care acțiunile societății sunt admise la tranzacționare pe piața de capital.

• Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atestă datoria publică, constituind împrumuturile statului pe diferite termene (scurt, mediu sau lung), în monedă națională sau în valută, fiind purtătoare sau nu de dobândă. Prin intermediul acestor instrumente financiare, statul contracarează un împrumut pentru finanțarea diferitelor proiecte proprii, a deficitului bugetului de stat, a datoriei publice, pentru susținerea balanței de plăți sau pentru consolidarea rezervei valutare.

• Titlurile de participare (de tipul unităților de fond sau acțiunilor) sunt instrumente financiare emise de organisme de plasament colectiv (OPC), la un preț stabilit în funcție de valoarea activului net al organismului respectiv.

• Instrumente financiare derivate sunt contracte financiare a căror valoare este determinată de fluctuațiile activului suport care poate fi o acțiune, un indice bursier, rata dobânzii, rata de schimb etc. Aceste instrumente pot fi utilizate pentru a administra riscurile, pentru a reduce costurile sau pentru a maximiza profitul. Instrumentele financiare derivate utilizate cel mai frecvent sunt contractele futures și opțiunile. Contractele futures și opțiunile sunt contracte standardizate care se referă la cumpărarea sau vânzarea unui anumit activ suport la o dată viitoare stabilită și la un preț prestabilit. Data viitoare este denumită data livrării sau data decontării finale. Prețul prestabilit se numește prețul futures. Prețul activului suport la data livrării se numește preț de decontare. Un contract futures conferă deținătorului obligația de a cumpăra sau vinde, în timp ce, în cazul opțiunii, deținătorul are dreptul, dar nu și obligația de a cumpăra sau vinde. Astfel spus, deținătorul unei opțiuni poate exercita contractul, în timp ce părțile implicate într-un ”contract futures” sunt obligate să exercite contractul la data decontării.

7. Ce sunt organismele de plasament colectiv ?

Organismele de plasament colectiv (OPC) sunt entități, cu sau fără personalitate juridică (ex: fonduri de investiții sau societăți de investiții), care atrag fonduri bănești de la investitori, urmând ca acestea sa fie investite de către administratorul fondului (ex.: o societate de administrare a investițiilor – SAI sau un administrator de fonduri de investiții alternative – AFIA), conform unei politici de investiții declarate a fondului, în: acțiuni tranzacționate pe piața reglementată (ex.: Bursa de Valori București) sau în alte locuri de tranzacționare (ex.: sisteme multilaterale de tranzacţionare sau sisteme organizate de tranzacţionare), obligațiuni municipale și / sau corporative, instrumente ale pieței monetare, precum și în alte instrumente financiare  permise de legislația în vigoare. Profiturile realizate astfel se redistribuie investitorilor prin răscumpărarea de către fond a titlurilor de participare deținute de aceștia.

În România, OPC-urile se împart în două categorii:

a) ”organisme de plasament colectiv în valori mobiliare” (OPCVM) – care pot fi constituite fie sub formă de fonduri deschise de investiții (pe bază contractuală), fie sub formă de societăți de investiții (prin act constitutiv) ce au ca unic scop efectuarea de investiţii colective, plasând resursele băneşti în instrumente financiare lichide și care operează pe principiul diversificării riscului şi administrării prudenţiale; titlurile de participare emise de OPCVM-uri sunt, la cererea deţinătorilor, răscumpărabile continuu, direct sau indirect, din activele respectivelor organisme. OPCVM sunt administrate de către o societate de administrare a investițiilor (SAI) sau se pot autoadministra. ;

b) ”fonduri de investiții alternative” (FIA) – sunt toate acele fonduri de investiții care nu se încadrează în categoria OPCVM-urilor (vezi punctul a) de mai sus), denumite și ”alte organisme de plasament colectiv” (AOPC), ce pot fi înființate fie bază contractuală (fond închis de investiții), fie prin act constitutiv (societate de investiții de tip închis) și care atrag capital de la cel puţin 2 investitori, în vederea plasării acestuia în conformitate cu o politică de investiţii definită în interesul respectivilor investitori. FIA sunt administrate de către administratori de fonduri de investiţii alternative (AFIA) sau se pot autoadministra. Cele cinci SIF-uri din România (SIF Muntenia, SIF Moldova, SIF Transilvania, SIF Banat Crișana și SIF Oltenia) sunt încadrate în categoria FIA.

Prin urmare, titlurile de participare emise de OPCVM și FIA pot fi acţiuni sau unităţi de fond, în funcţie de forma juridică de constituire a acestuia din urmă - fie potrivit unui act constitutiv, fie potrivit unui contract de societate.

OPCVM-urile sunt entități care colectează fonduri bănești de la investitori pentru plasamentul acestora în acțiuni, obligațiuni, instrumente de piață monetară și în alte titluri. În funcție de fondurile bănești colectate, sunt emise unități de fond, o unitate reprezentând o anumită sumă de bani investită în fond. Denumirea de fond “deschis” se referă la faptul că, la finalul fiecărei zile, fondul emite noi unități către investitori și răscumpără unități de la investitorii care doresc să se retragă din fond.

FIA sunt entități care oferă un număr limitat de unități de fond pe o durată limitată de timp. Unitățile de fond aferente sunt răscumpărate la intervale de timp prestabilite sau la anumite date, în conformitate cu regulile fondului sau cu prevederile actului constitutiv. Aceste fonduri colectează fonduri bănești de la investitori, atât public cât și privat.

Principalele diferențe dintre OPCVM si FIA sunt: a) la cererea deținătorilor, unitățile sunt răscumpărate continuu din activele OPCVM, în timp ce în cazul FIA, unitățile de fond sunt răscumpărate la intervale prestabilite sau la anumite date, în conformitate cu regulile fondului sau cu prevederile actului constitutiv; b) OPCVM fac obiectul unei politici investiționale mai restrictive decât FIA; c) OPCVM colectează în mod public resurse financiare, in timp ce FIA colectează resurse financiare atât public, cât și privat.

 

8. Ce a reprezentat Programul de Privatizare în Masă (PPM)?

Programul de Privatizare în Masă (PPM) a reprezentat o inițiativă a conducerii României, începută în anul 1991, prin care s-a urmărit privatizarea societăților comerciale cu capital de stat, prin distribuirea unei părți a capitalului acestora în mod gratuit către populație prin intermediul certificatelor de proprietate. Astfel, toți cetățenii României care aveau vârsta de minimum 18 ani împliniți până la data de 31 decembrie 1990 au primit, gratuit, certificate de proprietate, conform Legii nr. 58/1991 - Legea privatizării societăților comerciale.

 

9. Cum s-au distribuit certificatele de proprietate, respectiv cupoanele nominative în cadrul PPM?

Transferul gratuit a avut loc prin distribuirea certificatelor de proprietate; aceasta s-a făcut în două etape.

Etapa I (1991) - În prima etapă a procesului de privatizare în masă s-au distribuit certificate de proprietate în mod gratuit pentru toți cetățenii ce aveau 18 ani împliniți la data de 31.12.1990. Certificatele aveau o valoare de 25.000 lei vechi/certificat (2,5 RON).

Deţinătorii acestor certificate de proprietate aveau dreptul, în condiţiile prevăzute de lege, să opteze pentru:      vânzarea certificatelor de proprietate;  schimbarea certificatelor de proprietate în acţiuni, pe baza condiţiilor de piaţă, la orice societate comercială care urma să fi privatizată, oricând, într-o perioadă de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a Legii 58/1991; transformarea certificatelor de proprietate, rămase la sfârşitul perioadei de cinci ani, în acţiuni la Fondurile Proprietăţii Private, după organizarea acestora în societăţi comerciale de tipul fondurilor mutuale.

Rețineți că certificatele neridicate in termen de 180 de zile au fost anulate conform art. 18 din Legea 58/1991.

Etapa a II-a (1996) - În a doua etapă a procesului de privatizare în masă, în baza Legii nr. 55/1995 s-au făcut recalculări și s-au emis cupoane nominative in mod gratuit, in valoare de 975.000 lei vechi/certificat (97,5 RON), pentru toți cetățenii care aveau 18 ani la 31.12.1995 și care nu își transformaseră din proprie inițiativa în acțiuni certificatele de proprietate din prima etapă.

 

10. Ce s-a întâmplat cu certificatele de proprietate neridicate de cetățeni?

Conform prevederilor art. 4 din Legea 55/1995, cetățenii îndreptățiți de lege au utilizat carnetele cu certificate de proprietate şi/sau cupoanele nominative de privatizare pentru dobândirea de acţiuni la societăţile comerciale, până la 31 decembrie 1995 inclusiv.

Cetăţenii îndreptăţiţi aveau posibilitatea de a depune carnetele cu certificate de proprietate, inclusiv cele incomplete, la valoarea de 5.000 lei pentru un certificat, şi/sau cupoanele nominative de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private până la 31 martie 1996 inclusiv, devenind acţionari la aceste fonduri, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 58/1991.

Cu începere de la 1 aprilie 1996, certificatele de proprietate şi cupoanele nominative de privatizare neutilizate şi-au pierdut valabilitatea.

 

 

(ultima actualizare a fost făcută la 12.02.2020)