Cardul european de sanatate nu poate substitui asigurarile private

Asigurările medicale private pentru călătorii în străinătate nu pot fi înlocuite de Cardul European de Sănătate

În scopul informării corecte şi complete a publicului, precum şi ca urmare a informaţiilor prezentate recent de mass-media referitoare la Cardul European de Sănătate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) consideră necesar să facă o serie de precizări cu privire la asigurările medicale private pentru călătorii în străinătate.

Deşi atât Cardul European de Sănătate, cât şi asigurarea medicală privată pentru călătorii în străinătate sunt instrumente de acoperire a cheltuielilor medicale, între acestea există diferenţe fundamentale. Astfel:

-    Cardul European de Sănătate este valabil doar în Spaţiul Economic European plus Elveţia, spre deosebire de asigurările medicale private pentru călătorii în străinătate care pot fi valabile în oricare stat al lumii în funcţie de nevoile persoanei care se asigură;

-    Cardul European de Sănătate poate fi folosit doar dacă posesorul se adresează unui furnizor de servicii medicale acoperit de sistemul de securitate socială potrivit legii din statul gazdă. Spre deosebire de acesta, o asigurare privată acoperă inclusiv cheltuielile medicale realizate în sistemul privat;

-    Cardul European de Sănătate are o acţiune limitată, tipurile de îngrijiri suportate fiind „prestaţiile în natură care devin necesare pe motive medicale în timpul şederii pe teritoriul unui alt stat membru, ţinând cont de natura prestaţiilor şi de durata de şedere preconizată”. Acest concept a fost definit ca „prestaţii acordate pentru ca persoana asigurată să nu fie forţată să se întoarcă acasă şi să-şi poată continua şederea în străinătate în condiţii medicale sigure”. Spre deosebire de card, o asigurare medicală privată acoperă, suplimentar: cheltuielile aferente repatrierii sanitare, cheltuielile cu repatrierea în caz de deces, toate cheltuielile de spitalizare, accidentele de orice fel întâmplate în perioada şederii pe teritoriul ţării respective, alte cheltuieli medicale. De altfel, în pagina de Internet dedicată prezentării informaţiilor privin Cardul European de Sănătate se atrage atenţia asupra faptului că acesta conferă posesorului drepturile oferite de sistemul public similare cu cele ale rezidenţilor statului pe care îl vizitează, fiind prezentat exemplul Germaniei unde rezidenţii germani trebuie să co-plătească spitalizarea.

-    De asemenea, în anumite state membre, există posibilitatea ca un posesor de Card să fie nevoit să achite pe loc contravaloarea prestaţiilor medicale, urmând ca cererea de rambursare a banilor să o facă către casa locală de asigurări de sănătate. În cazul în care o persoană are o asigurare privată, toate cheltuielile sunt preluate şi plătite direct către furnizorii de servicii medicale din afara ţării, astfel încât asiguratul să nu fie nevoit să scoată această sumă din propriul buzunar, sumă care, cu siguranţă, de cele mai multe ori nu este destinată unor cheltuieli medicale neprevăzute.

-    Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul că, în plus,  Cardul European de Sănătate poate fi obţinut doar de persoanele care au achitate la zi contribuţiile la sistemul public de asigurări de sănătate, spre deosebire de asigurarea medicală privată pentru călătorii în străinătate pentru încheierea căreia nu este impusă o astfel de condiţie.

În concluzie, datorită diferenţelor importante care există între cele două instrumente prezentate sintetic mai sus, Cardul European de Sănătate nu poate substitui o asigurare medicală pentru călătorii în străinătate.

De altfel, experienţa statelor din Uniunea Europeană, unde sistemul de carduri de asigurare funcţionează de ani buni arată că toţi posesorii unui asemenea card de sănătate deţin şi o asigurare de călătorie în străinătate încheiată la o companie privată de asigurare.

14 decembrie 2006