Alte acte delegate sub formă de Standarde Tehnice de Reglementare - RTS
Pentru a asigura o armonizare unitară în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative, Comisia Europeană are competența de a adopta, prin intermediul actelor delegate, standardele tehnice de reglementare (RTS-uri) elaborate și transmise de autoritățile europene de supraveghere (ESAs). Conținutul acestora este tehnic și este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate.
Astfel, în baza Regulamentului 2019/2088 (SFDR) și a Regulamentului 2020/852 (Regulamentul privind taxonomia), se elaborează RTS-uri prin care completează detaliile tehnice pentru punerea în aplicare a legislației.
Pentru o parte din proiectele RTS pentru aplicarea Regulamentului SFDR și Regulamentul privind taxonomia au fost publicate rapoartele finale elaborate de autoritățile europene de supraveghere urmând să elaboreze un singur act delegat de către Comisia Europeană care să includă toate cele 13 RTS-uri la momentul finalizării textelor acestora. În aplicarea Regulamentului 2019/2088 se vor elabora șase RTS, iar în aplicarea Regulamentului 2020/852 vor fi șapte RTS.
Cu toate că a fost indicată ca dată estimată a aplicării de 1 iulie 2022 (data anterioară era 1 ianuarie 2022), ținând cont de lungimea textului și detaliile tehnice ale celor 13 standarde tehnice de reglementare, CE intenționează să amâne din nou data aplicării actului delegat până la 1 ianuarie 2023, în vederea asigurării unei implementări graduale și facile a acestuia.
Având în vedere faptul că RTS este emis în baza SFDR, se va aplica acelorași entități.
Actul delegat prevede informațiile care trebuie anexate la documentația precontractuală și periodică a produsului. Informațiile vor contribui la îmbunătățirea comparabilității produselor financiare din diferite sectoare ale serviciilor financiare și la facilitarea aplicării cerințelor „preferințelor de sustenabilitate”.
Proiectul:
Având în vedere faptul că RTS este emis în baza SFDR, se va aplica acelorași entități.
Actul delegat prevede:
Proiectul include completări în ceea ce privește dezvăluirea precontractuală generală prevăzută în cadrul art. 8, art.9 și art.11 din SFDR care ar trebui să identifice obiectivul(ele) de mediu la care contribuie produsul financiar. În informările privind produsul financiar se calculează gradul de aliniere a investițiilor la taxonomie prin calculul mediei ponderate a investițiilor aliniate la taxonomie împărțit la toate investițiile, care vor fi prezentate grafic.
Pe lângă acestea, se propun și alte revizuiri cu privire la transparența informațiilor precontractuale și periodice.
Având în vedere faptul că RTS este emis în baza SFDR, se va aplica acelorași entități.
Actul poate fi împărțit în două secțiuni:
Referitor la raportarea impactului advers la nivel de entitate, proiectul stabilește conținutul, metodologia și prezentarea informațiilor cerute cu privire la indicatorii de sustenabilitate în legătură atât cu impactul advers asupra climei și a altor efecte adverse legate de mediu, precum și cu impactul negativ în domeniul problemelor sociale și ale angajaților, respectarea drepturilor omului, aspecte anticorupție și anti-mită. Include un model de raportare obligatoriu, informațiile concentrându-se pe un set de indicatori care sunt împărțiți în indicatori universali obligatorii și indicatori suplimentari pentru mediu și social. De asemenea, informațiile pot include și elemente de raportare narative despre politicile privind identificarea principalelor efecte negative, acțiunile întreprinse și planificate pentru a atenua principalele efecte negative, aderarea la standardele internaționale și o comparație istorică care acoperă cel puțin cinci perioade de referință anterioare.
În ceea ce privește diseminarea informațiilor precontractuale la nivel de produs financiar cu privire la caracteristicile de mediu sau sociale și obiectivele de investiții durabile, proiectul stabilește detaliile privind conținutul și prezentarea informațiilor care trebuie diseminate la nivel precontractual. Pentru a concepe un singur set pentru dezvăluirea informațiilor precontractuale, autoritățile europene au optat pentru un echilibru între comprehensibilitate și comprehensiune. Informația era prea complexă pentru investitorii de retail, dar prezentarea era prea simplă pentru investitori instituționali, astfel că abordarea aleasă pentru granularitatea precontractuală a informațiilor este de standardizare minimă a cerințelor, care include șabloane obligatorii. În plus față de șabloanele obligatorii din anexe, proiectul stabilește o listă de elemente care trebuie să fie incluse în raportare.
*******
[1] Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)