Marți, 6 septembrie 2011, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a analizat aspectele semnalate de Asociația Distribuitorilor de Piese Auto din România (ADPAR) prin scrisoarea deschisă transmisă presei ieri, 5 septembrie.
Concluziile Consiliului CSA, argumentate de prevederile legale în vigoare specifice domeniului asigurărilor și comunicate ADPAR, sunt următoarele:
Plata părții din despăgubire aferentă pieselor auto înlocuitoare poate fi făcută de societățile de asigurare direct către furnizorii de piese, nefiind încalcate prevederile legale privind activitatea de asigurare, pentru că piesele sunt utilizate în cadrul activității de lichidare a daunelor (adică soluționarea dosarelor de daună) și nu în scop comercial (obținerea de profit din revânzarea lor).
În vederea soluționării dosarelor de daună, societățile de asigurare și unitățile reparatoare folosesc de foarte mult timp convenții de colaborare, care sunt contracte comerciale încheiate de comun acord de către părțile semnatare, cu termeni și condiții de lucru și decontare negociate de acestea.
Întrucât valoarea despăgubirilor plătite se reflectă direct proporțional în valoarea primelor de asigurare pe care asigurații trebuie să le plătească și având în vedere contextul economic nefavorabil din ultimii ani, societățile de asigurare au luat decizia de a controla mai riguros costurile cu despăgubirile, cu respectarea cadrului legal și fără ca drepturile păgubiților să fie afectate în vreun fel.
Una dintre aceste măsuri a fost extinderea colaborării și cu furnizorii de piese, prin încheierea de convenții de colaborare cu unitățile reparatoare și/sau distribuitorii de piese, care stabilesc condițiile de colaborare și decontare între părțile semnatare.
Subliniem faptul că încheierea convențiilor de colaborare nu îngrădește sub nicio formă dreptul păgubitului de a efectua reparațiile în orice unitate reparatoare dorește (indiferent dacă aceasta are sau nu încheiată o convenție de colaborare cu societatea de asigurare) și nici posibilitatea achiziționării pieselor de schimb și materialelor de la orice unitate de specialitate.
Astfel, păgubitul poate alege oricare dintre următoarele modalități de despăgubire în temeiul unei asigurări obligatorii RCA:
Păgubiții care se consideră prejudiciați de către societățile de asigurare se pot adresa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu o reclamație, drept care le este adus la cunoștință fiind precizat în polița de asigurare RCA. Cu toate că sunt informați cu privire la acest drept, numărul de reclamații referitoare la asigurările RCA primite de CSA în anul 2010 a reprezentat numai 1,5% din numărul de dosare de daune avizate de societățile de asigurare la nivel național, fapt care arată că nemulțumirile păgubiților sunt cazuri izolate și nu reprezintă nicidecum un fenomen.
Utilizarea convențiilor de colaborare nu îngrădește nici dreptul unităților reparatoare independente de a achiziționa piese de schimb în scop de revânzare, deoarece prevederile unui contract comercial (așa cum este și convenția de colaborare) se aplică doar părților semnatare care au agreat termenii și condițiile contractului, nu și în relațiile cu terțe persoane.
În ceea ce privește afirmația ADPAR referitoare la încasarea de către societățile de asigurare a unor “taxe/comisioane/bonusuri pe volumul achizițiilor achitate de asigurători...”, “plata unor servicii...”, “cu obținerea de venituri, realizate de asigurători, încălcând astfel în mod flagrant dispozițiile legale”, Consiliul CSA consideră că este necesar ca aceasta să fie susținută de către ADPAR prin dovezi concrete. În eventualitatea în care părțile semnatare ale convenției de colaborare negociază discounturi ale sumelor plătite de societatea de asigurare, acest lucru nu înseamnă obținerea de venituri de către societatea de asigurare.
7 septembrie 2011