Acte legislative europene în stadiu de proiect

֍ Directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificarea Directivei (UE) 2019/1937  

Obiectivul propunerii Directivei privind diligența necesară în materie de durabilitate constă în facilitarea tranziției Uniunii către o economie verde și neutră din punct de vedere climatic, în conformitate cu Pactul verde european și pentru ca obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv cele în materie de drepturi ale omului și de mediu, să poată fi îndeplinite prin:

• aplicarea unor procese de atenuare a impactului negativ asupra drepturilor omului și a mediului în lanțurile valorice ale entităților,
• integrarea durabilității în sistemele de guvernanță corporativă și de management și
• elaborarea deciziilor de afaceri ținând seama de impactul acestora asupra drepturilor omului, a climei și a mediului, precum și de reziliența a entităților pe termen lung.

Prevederile Directivei privind diligența necesară în materie de durabilitate se vor aplica următoarelor întreprinderi și sectoare:

• întreprinderile din UE:
• grupul 1: toate societățile din UE de mari dimensiuni și cu o putere economică substanțială (peste 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de 150 de milioane EUR sau mai mult);
• grupul 2: alte societăți care își desfășoară activitatea în sectoare cu impact ridicat definite, care nu ating ambele praguri ale grupului 1, dar au peste 250 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de cel puțin 40 de milioane EUR. Pentru aceste societăți, normele vor începe să se aplice cu 2 ani mai târziu decât pentru grupul 1;
• întreprinderile din țări terțe care își desfășoară activitatea în UE, cu un prag al cifrei de afaceri aliniat la grupurile 1 și 2, cifră de afaceri generată în UE.

Directiva stabilește norme privind obligațiile entităților în ceea ce privește impactul negativ real și potențial asupra drepturilor omului și impactul negativ asupra mediului, în raport cu propriile lor operațiuni, cu operațiunile filialelor lor și cu operațiunile lanțului valoric desfășurate în contextul relațiilor de afaceri.

֍  Directiva privind raportarea de către întreprinderi a informațiilor privind durabilitatea (CSRD)

Propunerea de directivă urmează să înlocuiască în totalitate Directiva 2014/95/UE  (Non-Financial Reporting Directive) și să modifice dispozițiile Directivei privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (2013/34/UE), „Directiva privind transparența” (2004/109/CE) și „Directiva de audit” și „Regulamentul de audit” (2006/43/CE și 537/2014). Propunerea de directivă urmărește: să extindă obligațiile de raportare a informațiilor legate de durabilitate pentru a include toate societățile mari și toate societățile cu valori mobiliare cotate pe piețele reglementate din UE, cu excepția microîntreprinderilor;  să solicite raportarea cu privire la o gamă completă de informații privind durabilitatea, relevante pentru activitatea companiei, iar raportarea să fie în conformitate cu standardele obligatorii de raportare a durabilității UE care vor fi elaborate de Comisia Europeană; să solicite ca informațiile de durabilitate să fie supuse unui nivel limitat de verificare de către auditori; și să solicite companiilor să își întocmească situațiile financiare și rapoartele de management într-un format digital și să eticheteze informațiile de durabilitate.

Se propune a se aplica tuturor întreprinderilor mari, inclusiv celor din piața financiară care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar, așa cum era prevăzut și în Directiva 2014/95/UE, astfel că:

• emitenții, OPCVM-urile, SAI-urile, AFIA, firmele de investiții, operatorii de piață;
• societățile de asigurare;
• IORP-urile, creatorii de produse de pensii, administratorii de fonduri de pensii Pilon II și III, furnizorii de PEPP

vor trebui să respecte cerințele obligatorii privind includerea în declarația nefinanciară a aspectelor legate de ESG (vezi secțiunea legislație națională), dacă depășesc criteriul menționat.

În plus, se propune extinderea aplicării cerinței privind aceste raportări nefinanciare la toți emitenții tranzacționați pe piețele reglementate, mai puțin microîntreprinderile. De asemenea, se extinde aplicarea la societăți de asigurare care funcționează ca societăți mutuale și la cooperative de asigurare care depășesc anumite criterii cantitative.

֍   Regulamentul privind obligațiunile verzi europene – (EuGBR)

Comisia Europeană a înaintat o propunere de regulament care pune bazele unui cadru comun de norme privind utilizarea denumirii „obligațiune verde europeană” sau „EuGB” pentru obligațiunile care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 (Regulamentul privind taxonomia). Denumirea de ”obligațiune verde europeană” este pusă la dispoziția tuturor emitenților, din interiorul sau din afara UE, care îndeplinesc cerințele regulamentului. Cele 4 cerințe cheie pentru EuGB sunt: fondurile colectate să fie alocate integral proiectelor aliniate la taxonomia UE; să se asigure transparența deplină asupra alocării încasărilor, prin cerințe detaliate de raportare; toate obligațiunile verzi din UE să fie verificate de un evaluator extern pentru asigurarea conformității cu prevederile regulamentului, precum și faptul că proiectele finanțate sunt aliniate la taxonomie; evaluatorii externi trebuie să fie înregistrați și supravegheați de ESMA.

Regulamentul se va aplica emitenților de obligațiuni care doresc să utilizeze denumirea „obligațiune verde europeană” sau „EuGB” pentru obligațiunile emise care urmăresc obiective durabile din punct de vedere al mediului în sensul Regulamentului privind taxonomia.