Facebook LinkedIn

Ordin nr. 3/2007

pentru punerea în aplicare a Normelor privind legea aplicabilă contractelor de asigurare care reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene sau în cele aparţinând Spaţiului Economic European

(Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007).

   In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare,
   potrivit Hotararii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor din data de 27 februarie 2007, prin care s-au aprobat Normele privind legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand Spatiului Economic European,

   presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor emite urmatorul ordin:

   Art. 1. - Se pun in aplicare Normele privind legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand Spatiului Economic European, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
   Art. 2. - (1) Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
   (2) Directia generala reglementari si autorizari asigurari generale, Directia generala reglementari si autorizari asigurari de viata si administrare fonduri de pensii si Directia generala comunicare si mass-media din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

   Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor,
  Angela Toncescu

   Bucuresti, 15 martie 2007.
   Nr. 3.

 

ANEXA -  NORME privind legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand Spatiului Economic European

 

   Art. 1. - Prezentele norme stabilesc legea aplicabila contractelor de asigurare care reglementeaza riscuri situate in statele membre ale Uniunii Europene sau in cele apartinand Spatiului Economic European, contracte incheiate de asiguratorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor emise in aplicarea acesteia.
   Art. 2. - (1) Legea aplicabila contractelor de asigurare din categoria asigurarilor generale, exceptand asigurarile obligatorii, se alege in functie de urmatoarele criterii:
   a) in cazul in care asiguratul/titularul politei isi are domiciliul, resedinta sau sediul social pe teritoriul statului membru in care este situat riscul, legea aplicabila contractului de asigurare poate fi legea statului membru respectiv sau, daca aceasta permite, legea unei alte tari aleasa de catre parti.
   Prin stat membru in care este situat riscul se intelege, dupa caz:
   1. statul membru in care se gasesc bunurile, atunci cand asigurarea se refera fie la cladiri, fie la cladiri si continutul lor, in masura in care acestea se afla sub incidenta aceluiasi contract de asigurare;
   2. statul membru de inregistrare, atunci cand asigurarea se refera la vehicule de orice natura;
   3. statul membru in care asiguratul/titularul politei de asigurare a semnat contractul, in cazul unui contract cu durata mai mica sau egala cu 4 luni, privind riscurile din cursul unei calatorii sau a unei vacante, indiferent de clasa de asigurare avuta in vedere;
   4. statul membru in care asiguratul/titularul politei de asigurare isi are domiciliul sau resedinta ori, daca acesta este o persoana juridica, statul membru in care este situat sediul social al acestei persoane juridice la care se refera contractul, in toate cazurile care nu sunt mentionate in mod explicit la punctele precedente;
   b) in cazul in care asiguratul/titularul politei de asigurare nu isi are domiciliul, resedinta sau sediul social in statul membru in care este situat riscul, partile care incheie contractul de asigurare pot sa aleaga fie aplicarea legii statului membru in care este situat riscul, fie aplicarea legii statului in care asiguratul/titularul politei de asigurare isi are domiciliul, resedinta sau sediul social;
   c) in cazul in care asiguratul/titularul politei de asigurare desfasoara o activitate comerciala, industriala sau profesie liberala si contractul de asigurare acopera doua sau mai multe riscuri legate de aceasta activitate, riscuri situate in state membre diferite, partile care incheie contractul de asigurare pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele membre, fie aplicarea legii statului in care asiguratul/titularul politei de asigurare isi are domiciliul, resedinta sau sediul social;
   d) fara a se aduce prejudicii drepturilor prevazute la lit. a), b) si c), atunci cand riscurile acoperite prin contractul de asigurare se limiteaza doar la acele riscuri asigurate produse in alte state membre decat statul in care este situat riscul, partile contractante pot alege intotdeauna aplicarea legii primului stat;
   e) in cazul riscurilor majore mentionate la lit. E din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, partile contractante pot alege aplicarea oricarei legi agreate de acestea;
   f) alegerea de catre parti a legii aplicabile contractului, in cazurile prevazute la lit. a) sau e), nu poate aduce vreun prejudiciu prevederilor imperative ale statului membru in care sunt situate riscurile reglementate de contractul de asigurare si de la aplicarea carora legea statului membru respectiv nu permite nicio derogare prin contract.
   (2) Alegerea de catre parti a legii aplicabile contractului de asigurare, conform alin. (1), trebuie sa fie precisa si sa rezulte in mod clar si expres din clauzele contractului sau din circumstantele cauzei.
   (3) Daca partile contractante nu au convenit asupra legii aplicabile, conform alin. (1), atunci legea contractului de asigurare este aceea a statului membru prevazut la alin. (1) lit. a)-f), cu care se considera ca acest contract are legaturile cele mai stranse.
   (4) In mod exceptional, daca doar o parte a contractului de asigurare este separabila de restul contractului si aceasta prezinta o legatura mai stransa cu un alt stat decat cu unul dintre cele luate in considerare conform alineatelor precedente, se poate aplica acestei parti a contractului legea acelui stat, considerandu-se ca acel contract are legaturile cele mai stranse cu statul membru in care este situat riscul.
   (5) Indiferent de legea aplicabila contractului, prezentul articol nu poate aduce prejudicii aplicarii normelor de drept ale tarii instantei judecatoresti care reglementeaza imperativ situatia.
   (6) Sub rezerva alineatelor anterioare, in Romania se aplica, in cazul contractelor de asigurare mentionate anterior, normele generale de drept international privat roman incidente in domeniul obligatiilor contractuale.
   Art. 3. - (1) Legea aplicabila contractelor de asigurare obligatorie este legea statului membru care impune obligativitatea asigurarii.
   (2) In cazul in care exista contradictie intre legea statului membru in care este situat riscul si cea a statului membru care impune obligatia incheierii unei asigurari obligatorii, prevaleaza legea acestuia din urma.
   (3) Prin derogare de la prevederile art. 2, contractele de asigurare obligatorie din Romania trebuie sa fie incheiate in conformitate cu prevederile legale aplicabile acestei asigurari reglementate numai de legea romana.
   (4) Atunci cand un contract de asigurare acopera riscuri situate in mai mult de un stat membru si cel putin unul dintre riscuri se circumscrie asigurarilor obligatorii, contractul de asigurare se considera ca fiind compus din mai multe contracte de asigurare, fiecare dintre acestea fiind raportat la un stat membru. In acest caz se aplica in mod corespunzator prevederile art. 2 alin. (5).
   (5) Asiguratorii care au incheiat contracte de asigurare obligatorie in Romania sunt obligati sa informeze Comisia de Supraveghere a Asigurarilor despre incetarea obligatiilor decurgand din astfel de contracte, acoperirea ce decurge din aceste contracte fiind opozabila tertilor doar in limita conditiilor contractului.
   (6) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va comunica Comisiei Europene riscurile cuprinse in asigurarile obligatorii indicand toate prevederile legale ce trebuie sa fie indeplinite de catre partile participante la contractul de asigurare obligatorie.
   Art. 4. - (1) Legea aplicabila contractelor de asigurare din categoria asigurarilor de viata este legea statului membru al angajamentului.
   (2) Cand asiguratul este o persoana fizica avand domiciliul sau resedinta intr-un stat membru, altul decat cel al carui cetatean este, partile pot alege ca lege aplicabila contractului de asigurare legea statului al carui cetatean este.
   Art. 5. - Asiguratorii au obligatia mentionarii in contractele de asigurare incheiate a legii aplicabile acestora.
   Art. 6. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctioneaza in conformitate cu prevederile art. 8 si 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
   Art. 7. - Prezentele norme transpun art. 7 si 8 din Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a dispozitiilor legale, de reglementare si administrative privind asigurarea directa, alta decat asigurarea de viata, de stabilire a dispozitiilor destinate facilitarii exercitarii efective a liberei prestari de servicii si de modificare a Directivei 73/239/CEE si art. 32 din Directiva 2002/83/CE din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directa de viata.