Facebook LinkedIn

Istoric IDD

1. Directiva 2002/92/CE privind intermedierea în asigurări

Pe 30 septembrie 2002, Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene a adoptat proiectul Directivei privind Intermedierea în Asigurări. Implementată în legislația Statelor Membre în anul 2005, directiva permitea companiilor specializate pe activitatea de intermediere în asigurări să își extindă activitatea pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cu condiția să fie autorizate într-un singur stat membru.

În același timp, intermediarii în asigurări puteau să pună la dispoziția consumatorilor o gamă variată de produse, identice în toate țările membre UE. Această directivă le garanta acestora dreptul de a-și pune serviciile la dispoziția consumatorilor, așa cum consideră că este mai eficient, beneficiind totodată de un cadru legislativ bine definit, caracteristic Uniunii Europene.

Prevederile directivei puneau accent pe libera concurență, unificarea pieței eliminând barierele legislative care, ar fi putut să influențeze modul de derulare a afacerilor. Crearea unei piețe unice a asigurărilor nu ar fi fost posibilă, fără unificarea pieței intermediarilor în asigurări. Directiva nu făcea altceva decât să conducă la sporirea gradului de protecție a consumatorilor, prin crearea unei piețe noi, dinamice, în care toate părțile implicate beneficiază de un cadrul concurențial bine definit. Conform directivei, societățile care aveau ca obiect de activitate intermedierea în asigurări/reasigurări erau supuse unui proces de înregistrare, urmărindu-se astfel îndeplinirea unor condiții minime de natură tehnică. Procedura avea în vedere protecția consumatorilor: statele membre au pus în aplicare anumite standarde de protecție a consumatorilor, toți intermediarii fiind obligați să furnizeze clienților informații referitoare la relația lor cu asigurătorii.

Directiva UE privind intermedierea în asigurări fiind singurul act legislativ al UE care proteja drepturile consumatorilor prin reglementarea punctelor de vânzare/distribuție a produselor de asigurare, Comisia Europeană  și-a propus să extindă domeniul de aplicare al directivei și să înainteze câteva modificări și precizări pentru a garanta aplicarea uniformă în toate statele membre. Climatul actual de turbulență financiară a demonstrat cât este de important ca activitatea tuturor furnizorilor de servicii financiare care tratează direct cu consumatorii să fie reglementată și supravegheată în mod corespunzător.

Revizuirea Directivei privind Intermedierea în Asigurări (IMD), operațiune declanșată în vara lui 2010 la nivelul Uniunii Europene, a avut ca obiectiv îmbunătățirea protecției consumatorilor de asigurări prin:

-           extinderea domeniului de aplicare a directivei la toate entitățile care se ocupă cu vânzarea produselor de asigurare;
-           creșterea transparenței, care conduce la diminuarea posibilelor conflicte de interese;
-           introducerea calificărilor profesionale proporționale cu complexitatea produselor de asigurare vândute;
-           reguli speciale pentru vânzarea de produse de investiții complexe;
-           dispoziții mai clare privind vânzările transfrontaliere, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii.

De asemenea, propunerea Comisiei referitoare la produsele de asigurare cu componentă investițională - PRIPs, viza îmbunătățirea calității informațiilor furnizate consumatorilor în momentul analizării investițiilor. Produsele de investiții sunt produse financiare complexe, iar compararea acestora, precum și înțelegerea deplină a riscurilor aferente pot fi dificile.

Propunerea de reformare a directivei a vizat ameliorarea reglementării pieței de asigurări, astfel încât să se asigure condiții echitabile pentru toate părțile implicate în vânzarea de produse de asigurare și consolidarea protecției contractanților.  Obiectivele globale erau asigurarea unei concurențe nedistorsionate, protecția consumatorilor și integrarea pieței. Conflictele de interese trebuiau identificate, soluționate și eliminate sau daca nu era posibilă eliminarea acestora, atunci să fie transmise către consumatori, înainte de încheierea contractelor de asigurare. Calificările profesionale ale vânzătorilor trebuiau să corespundă complexității produselor vândute iar procedurile pentru activitățile transfrontaliere trebuiau simplificate.

 

2. Directiva (UE) 2016/97  din 20 ianuarie 2016, privind distribuția de asigurări (IDD)

 Elemente principale ale noii directive:

Domeniul de aplicare, prevederi generale

Vânzarea directă de produse de asigurare de către asigurători fără intervenția intermediarilor în asigurări nu era reglementată la nivelul UE. Aceasta însemna că nu existau condiţii de concurență echitabile pentru toți participanții implicați în distribuția de produse de asigurare pe teritoriul Europei.

Standardele pentru vânzarea de produse de asigurare de viață care conţin elemente de investiții (contractele de asigurare, tip unit-linked) erau mai puțin stricte decât standardele în materie de produse de investiții care nu ţineau de sectorul asigurărilor (Directiva 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE).

Vânzările de produse de asigurare de viață cu componentă investițională trebuie supuse normelor privind standardele de vânzare şi conflictele de interese; stimulentele sunt interzise în cazurile de consiliere independentă  dacă sunt în detrimentul consumatorilor. Consumatorii vor beneficia de protecție, indiferent de canalul de vânzare prin care cumpără produsele de asigurare și standarde mai stricte de vânzări, care să acopere mai multe zone de protecție – de exemplu, obligația ca distribuitorii de asigurări să facă publice eventualele conflicte de interese.  În cazul produselor combinate se cer informaţii specifice. Încălcarea normelor se penalizează mai sever. Drepturile și responsabilitățile de supraveghere care le revin ţării de origine și țării gazdă trebuie clarificate în cazul intermediarilor care au sediul într-o țară și furnizează servicii în alta.

Cerințe profesionale și organizatorice

Statele membre se asigură că intermediarii de asigurări și angajații asigurătorilor care desfășoară activități de distribuție de asigurări să-și actualizeze în permanență cunoștințele și competențele de specialitate.

În acest context, trebuie accentuat faptul că este responsabilitatea angajatorilor să asigure angajaților accesul la acțiuni de formare, astfel încât aceștia să-și îndeplinească sarcinile în mod eficient și satisfăcător.

Toți distribuitorii (atât cei angajați la un asigurător, cât și cei independenți) vor fi obligați prin lege să prezinte dovada formării lor profesionale (calificare și pregătire profesională continuă).

 Cerințe de informare a consumatorilor

Toate informațiile, inclusiv cele referitoare la comercializare, trebuie să fie clare și să nu inducă în eroare consumatorii. Distribuitorul de asigurări trebuie, de asemenea, să-l informeze pe consumator în ce măsură este vorba de consultanță privind produsele de asigurare oferite. Trebuie să fie clar dacă distribuitorul își desfășoară activitatea în numele unei asigurător sau ca independent, precum și cine îl remunerează.
Multe produse de asigurare simple sunt vândute fără consultanță prin intermediul internetului, de exemplu RCA sau asigurarea de călătorie în străinatate. Toate informațiile trebuie să se comunice consumatorilor în scris, pe hârtie sau pe suport durabil.

 

Conflictele de interese și transparența privind remunerația

În conformitate cu noile modificări, intermediarii  în asigurări  și asigurătorii trebuie să adopte toate măsurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese care ar putea apărea în procesul de intermediere de produse de asigurare și să-l informeze pe consumator în acest sens.

In IDD sunt menționate prevederi privind informațiile care trebuie comunicate onsumatorului cu privire la natura remunerației distribuitorului în legătură cu contractul de asigurare. În același timp, există și o prevedere privind divulgarea informațiilor cu privire la remunerația intermediarului în cazurile în care în cadrul contractului de asigurare se efectuează plăți de către consumator  după încheierea contractului, ținând cont și de posibilitățile de plată automate, uzuale în prezent în cazul contractelor de asigurare de lungă durată (de exemplu debitarea directă).

Distribuitorul de asigurări trebuie să-l informeze pe consumator  dacă are posibilitatea de a cumpăra separat diferitele componente ale unui pachet oferit (cross-selling).

Introducerea principiului general al condițiilor de concurență echitabile între canalele de distribuție este foarte importantă pentru o informare echilibrată și pentru transparență, fără să existe riscul denaturării concurenței.

Pentru consumator este important să se dezvăluie conflictele de interese și să existe o anumită transparență privind formele de remunerație. Totuși, accentul trebuie pus nu numai pe transparența privind remunerația, ci și pe sistemele de gestionare a performanței care stau la baza remunerației variabile și a salariilor fixe. Chiar și în lipsa remunerației variabile pot apărea conflicte de interese, și anume în cazurile în care distribuitorul trebuie să atingă anumite obiective operaționale. Deseori, poate fi vorba de obiective de distribuție a unui anumit produs, dar și de obiective indirecte.Astfel de obiective pot ascunde riscul de conflicte de interese între obiectivele stabilite de societatea de asigurare și nevoile clientului pentru un produs de asigurare adecvat.

Cerințe suplimentare în materie de protecție a consumatorului privind produsele de asigurare cu componentă investițională

IDD  prevede cerințe suplimentare speciale în materie de protecție a consumatorului în legătură cu achiziționarea unor produse de asigurare. Există mari diferențe între produsele de asigurare simple și cele cu caracter investițional. Deseori este vorba de investiții care au o mare importanță financiară pentru consumator și acoperă o perioadă lungă de timp. Atât faza de economisire, cât și cea de plată pot dura decenii. Astfel de produse sunt deseori complexe, iar diferențele de conținut și de condiții sunt foarte greu de înțeles și de evaluat în prealabil de către consumator. De aceea, în cazul acestei categorii de produse de asigurare, protecția intereselor consumatorilor are o importanță mult mai mare decât în cazul unor simple produse de asigurare cu amploare economică redusă.

Propunerea ia în considerare mai multe situații de distribuție:

- distribuție fără consultanță, de exemplu vânzarea pe internet,
- distribuție cu consultanță, care este furnizată ca recomandare, bazată pe o analiză imparțială, inclusiv cerințele privind structura acesteia, furnizată în mod independent, care se bazează pe o analiză mai amplă a pieței sau pe o analiză mai restrânsă a pieței.