Managementul Riscurilor
Facebook LinkedIn

Managementul Riscurilor

În cadrul ASF, ca autoritate de supraveghere integrată, activităţile de managementul riscurilor înglobează atât instrumente microprudenţiale, cât şi macroprudenţiale. Această diferenţiere este necesară, întrucât supravegherea microprudenţială şi cea macroprudenţială pot, în anumite ocazii, oferi perspective şi soluţii diferite, chiar contradictorii, astfel încât metodele şi instrumentele de identificare şi gestionare a riscurilor specifice trebuie dezvoltate/implementate în mod interdependent. 


Activităţile de management al riscurilor sunt poziţionate la nivelul ASF pe două niveluri organizatorice paralele, dar care relaţionează funcţional, astfel:
  • instrumentele microprudenţiale sunt dezvoltate şi gestionate de compartimentele de specialitate din cadrul fiecărui sector al ASF;
  • instrumentele macroprudenţiale sunt dezvoltate şi gestionate în cadrul abordării integrate a managementului riscurilor, de serviciile din cadrul Direcția Strategie si Stabilitate Financiară;
  • cadrul privind managementul riscului la nivelul fiecărui sector este armonizat în mod corespunzător cu cel al celorlalte sectoare din ASF şi se integrează cu cel macroprudenţial care stă la baza abordării integrate a managementului riscurilor.

Obiectivul principal al activităţilor corespunzătoare managementului integrat al riscurilor este acela de a dezvolta şi administra cadrul general în domeniul managementului riscurilor prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară acţionează pentru supravegherea prudenţială în sectoarele asigurări, pensii private, precum şi instrumente şi investiţii financiare. Activităţile principale în domeniul managementului integrat al riscului se realizează prin:

  1. elaborarea şi actualizarea de strategii şi politici de management al riscurilor;
  2. elaborarea şi actualizarea de scenarii privind testele de stres;
  3. identificarea şi evaluarea riscurilor nou apărute, în contextul dezvoltării activităţii şi/sau al modificării reglementărilor sau legislaţiei în vigoare;
  4. colaborarea cu compartimentele specializate din cadrul sectoarelor ASF pentru elaborarea şi aplicarea strategiilor şi politicilor de management al riscurilor, precum şi a scenariilor privind testele de stres;
  5. coordonarea proiectului privind implementarea supravegherii bazate pe o abordare prospectivă în funcţie de riscuri la nivelul tuturor sectoarelor ASF.

Din punct de vedere microprudenţial, managementul riscurilor are ca scop monitorizarea riscurilor ce pot afecta soliditatea entităţilor supravegheate. De notat este faptul că, întrucât aceste entităţi operează într-un mediu concurenţial, îşi pot asuma în mod legitim riscuri. ASF nu are ca scop eliminarea totală a riscurilor din sistem (datorită costurilor prohibitive ale unei astfel de abordări), iar entităţile supravegheate pot întâmpina dificultăţi financiare care să conducă inclusiv la falimentul sau la ieşirea din piaţă a acestora. În astfel de cazuri, deosebit de importante rămâne asigurarea unei ieşiri ordonate din piaţă a respectivei entităţi şi protejarea intereselor consumatorilor financiari afectaţi (investitori, asiguraţi şi participanţi la fondurile de pensii private). 

Din punct de vedere macroprudenţial, managementul riscurilor urmăreşte monitorizarea riscurilor ce pot afecta stabilitatea pieţelor financiare ne-bancare şi limitarea costurilor provenite din dificultăţi întâmpinate la nivelul întregului sistem financiar. Cu toate acestea, riscurile macroprudenţiale pot fi monitorizate într-un mod adecvat numai într-o manieră integrată, întrucât riscurile se pot acumula la nivelul întregului sistem în timp ce entităţile individuale pot apărea în continuare solide. Monitorizarea riscurilor macroprudenţiale trebuie de asemenea să aibă în considerare comportamentul colectiv al entităţilor supravegheate şi efectele secundare (neanticipate) ale modificărilor cadrului legislativ şi a manierei în care se realizează supravegherea entităţilor din sectorul financiar ne-bancar.


Supravegherea microprudenţială şi supravegherea macroprudenţială, la nivelul întregii pieţe financiare, sunt complementare: un sistem financiar stabil are nevoie de entităţi solide din punct de vedere financiar, şi vice-versa.