Ghid EMIR
Facebook LinkedIn

Ghid EMIR

 

 

CE ESTE EMIR?

Regulamentul European nr. 648/2012, privind derivatele extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții, cunoscut drept EMIR (European Market Infrastructure Regulation - Regulamentul European privind Infrastructura Pieței) impune noi cerințe pentru diferite entități active pe piața instrumentelor financiare derivate: contrapărți financiare și nefinanciare, precum și contrapărți centrale. Introduce de asemenea noi actori: registrele centrale de tranzacționare, cu rol în înregistrarea tuturor contractelor derivate încheiate între contrapărți.

Acest regulament reprezintă transpunerea în legislația comunitară a angajamentelor asumate de membri G20, în septembrie 2009, la summit-ul de la Pittsburgh dedicat piețelor de produse derivate în contextul crizei financiare. G20 s-a angajat să întreprindă reforme care să vizeze creșterea transparenței și reducerea riscului de contraparte în piața instrumentelor derivate OTC.

EMIR a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în 27 iulie 2012, a intrat în vigoare la data de 16 august 2012 și a fost suplimentat prin standarde tehnice ce au intrat în vigoare în 15 martie 2013.

PRINCIPII

EMIR se bazează pe următoarele principii:

  • Obligația ca toate contractele derivate extrabursiere (derivate OTC), care sunt considerate de Autoritatea Europeană pentru Piețe și Valori Mobiliare (ESMA) ca fiind suficient de lichide și standardizate, să fie compensate printr-o contraparte centrală. Astfel, riscul de contrapartidă este transferat în totalitate contrapărților centrale (a se vedea Registrul Public privind obligațiile de compensare în baza EMIR AICI ).
  • Implementarea tehnicilor de atenuare a riscurilor în raport de orice derivat OTC care nu se compensează.
  • Raportarea obligatorie a tuturor derivatelor (atât cele tranzacționate OTC, cât și cele tranzacționate pe o piață reglementată - ETD) către un registru de tranzacții (TR).
  • Un cadrul legal armonizat la nivelul UE cu privire la funcționarea contrapărților centrale.

 

CUI SE APLICĂ EMIR ?

EMIR se aplică oricărei entități stabilite în UE, care a încheiat un contract cu produse derivate, dar indirect și contrapărților non-UE care încheie un contract cu derivate cu părți din UE.

EMIR identifică 2 tipuri de contrapărți aferente unui contract cu derivate OTC:

Participanți calificați ”contrapărți financiare” (financial counterparties - FC)

Instituții de credit, instituții de asigurare/reasigurare, fondurile de investiții alternative (FIA) administrate de manageri FIA, firme de investiții, UCITS, și fondurile de pensii (toate autorizate și reglementate) sunt considerate contrapărți financiare în raport de EMIR.

Există și derogări: tranzacțiile intragrup sunt exceptate de la obligațiile de compensare, iar contractele cu derivate care nu sunt compensate printr-o contraparte centrala sunt exceptate de la cerințele de marja.

Participanți calificați ”contrapărți nefinanciare” (non-financial counterparties - NFC)

Orice entitate stabilită în UE sau CPC care este implicată în tranzacții OTC dar nu se circumscrie în categoria FC, este calificată, în mod implicit, ca o ”contraparte nefinanciară” (NFC).

Există și în acest caz derogări care sunt explicate în secțiunea „Contrapărți nefinanciare”.


CALENDAR IMPLEMENTARE

  • 16 August 2012: EMIR a intrat în vigoare, dar cele mai multe prevederi se aplică după ce intră în vigoare standardele tehnice.

  • 15 Martie 2013: Au intrat în vigoare standardele tehnice refertioare la derivatelor OTC, la Raportarea către Registrele de tranzacții (TRs)  și  la Contrapărțile Centrale

  • 15 Martie 2013: Contrapărțile nefinanciare care depășesc pragul de compensare sunt obligate să notifice ASF

  • 15 Martie 2013: Toți termenii legali și contractuali din contractele derivate OTC trebuie să fie confirmați de contrapărți la anumite date menționate.

  • 15 Septembrie 2013: Se aplică atenuarea riscurilor din contractele dericate OTC necompensate, soluționarea diferendelor și comprimarea tranzacțiilor.

  • 12 Februarie 2014: Detaliile din contractele derivate (OTC și ETD) sunt raportate către registrele de tranzacții autorizate.

  • 18 Martie 2014: Prima CCP a fost autorizată în baza EMIR.

  • 10 Aprilie 2014: Standardele tehnice referitoare la aplicarea transfrontalieră a EMIR intră în vigoare.  Dispozițiile art 2 (care prevede ce contracte produc efecte directe, substantiale și predictable în cadrul UE) urmau să intre în vigoare la data de 10 Octombrie 2014.

  • 11 August 2014: FCs/NFC+s sunt obligate să raporteze zilnic valorile pozițiilor și ale colateralului pe baza marcării la piață.

  • 22 decembrie 2015: A intrat în vigoare Regulamentul delegat (UE) nr. 2205/2015 cu referire la clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare

  • 21 Iunie – 21 Decembrie 2018: Date diferite la care produce efecte obligația de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere pentru membri compensatori, contrapărți financiare, fonduri de investiții alternative care sunt contrapărți nefinanciare și contrapărți nefinanciare în condițiile art. 2 și art. 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 2205/2015

Cerințe suplimentare pentru entitățile cele mai mari în procesul de ajustare a marjelor aplicabile tranzacțiilor necompensate printr-o CCP

  • 1 Martie 2017: Cerințele pe diferența de marje pentru tranzacțiile necompensate printr-o CCP se aplică tuturor entităților vizate.

  • 1 Septembrie 2016 – 1 Septembrie 2020: Cerințele inițiale pe marje pentru tranzacțiile necompensate printr-o CCP se aplică începând cu 1 Septembrie 2016 pentru entitățile cele mai mari. Această etapă este urmată de o fază anuală astfel încât alte entități vizate care se află deasupra pragului minim vor face obiectul unei marje inițiale începând cu data de 1 Septembrie 2020. 



RAPORTAREA TRANZACȚIILOR

Raportarea este procesul prin care informațiile referitoare la contractele OTC și contrapărțile acestora sunt înaintate către Registrele de tranzacții (trade repositories - TRs).

Un TR este o entitate menită să gestioneze informațiile în mod confidențial și protejat și este reglementată de EMIR.

Scopul raportării este de a promova transparența prin furnizarea către reglementatori a informațiilor despre contractele OTC astfel cum au fost raportate către TRs. Astfel reglementatorii pot avea o reprezentare fidelă despre piața contractelor derivate  și despre expunerile participanților la această piață cu scopul de a sprijini reglementarea prudențială în piața financiară.

Părțile – subiecți ai obligației de raportare

Toți participanții la piața contractelor OTC din UE (FCs, NFC+s, NFC-s) vor fi subiecți ai raportării în condițiile EMIR, dacă sunt încheie contracte OTC cu alte părți din UE sau terți CEs (3rdCE). Aceștia din urmă nu au obligația raportării conform EMIR.

Contractele OTC care fac obiectul obligației de raportare

Când obligația de raportare intră în vigoare, participanții la piața contractelor derivate se vor asigura că raportează către un TR autorizat de ESMA încheierea, modificarea și încetarea tuturor contractelor derivate (OTC și exchange traded derivatives – ”ETD”) până cel mai târziu următoarea zi lucrătoare de la intrarea, modificarea și încetarea contractelor derivate (T+1).


Când incumbă obligația de raportare în funcție de data încheierii contractului:

Contracte derivate încheiate 

Contracte derivate urmează să fie raportate:

La data sau după 12.02.2014

T+1

Din 16.08. 2012 în vigoare până la 12.02.2014

12.02. 2014

Înainte de 16.08.2012 în vigoare până la data de  12.02.2014

13.05. 2014

Înainte de 16.08.2012 în vigoare până la data 16.08.2012 dar nu mai mult decât 12.02.2014

12.02. 2017

din 16.08. 2012 dar nu mai târziu decât 12.02. 2014

12.02.2017

 
















Ce informații se raportează

Informațiile despre contrapărțile din contractele cu derivate (counterparty data) și informațiile despre contractele derivate însele (common data) sunt necesare a fi raportate de către toți participanții din piața EU cu derivate.

În completare, FCs și NFC+s vor  raporta zilnic valoarea marcării la piață sau pe baza unui model (mark-to-market/mark-to-model) a contractelor derivate ca și valoarea colateralului comunicat corespunzător respectivului contract.

Obținerea unui ”LEI” în vederea conformării cu obligația de raportare

LEI (”Legal Entity Identifier”) este rezultatul unei inițiative aparținând FSB și încurajată de G20 pentru dezvoltarea unui sistem global unic de identificare a părților și contrapărților din tranzacțiile financiare. Din ianuarie 2013, Regulatory Oversight Committee (ROC) a preluat dezvoltarea și implementarea sistemului global LEI.

Setul de Întrebări şi Răspunsuri (AICI) elaborat de ESMA conţine inclusiv clarificări cu privire la utilizarea Legal Entity Identifiers (LEI) în contextul raportărilor către registrele centrale de tranzacţii. Conform răspunsului publicat de ESMA, se poate utiliza, în scopul raportărilor către registrele centrale de tranzacţii, orice pre-LEI emis de un pre-LOU autorizat care face parte din Global Legal Entity Identifier System. Lista pre-LOUs autorizate este disponibilă AICI

Participanții din piața UE a contractelor derivate care încheie contracte cu contrapărți din SUA sunt obligați de acestea din urma să obțină un LEI pentru că părțile din SUA au obligația raportării  în LEI a contrapărților acestora. 

 

COMPENSAREA

Compensarea pentru derivate reprezintă un proces prin care 2 părți angajate într-un contract cu derivate OTC îl înlocuiesc cu 2 contracte separate încheiate cu o contraparte centrală (CCP) care preia poziția fiecărei părți printr-un contract distinct, astfel CCP devenind contraparte pentru fiecare parte inițială.

Scopul compensării constă în :

1. promovarea stabilității financiare prin:

- reducerea riscului de credit al fiecărei părți (părțile devenind expuse în fața CCP iar nu una în fața celeilalte)

- preluarea sarcinii operaționale

2. creșterea transparenței

3. standardizarea proceselor de management de bază

Participanții – subiecți ai compensării EMIR

Obligația de compensare se aplică contractelor derivate extrabursiere aparținând unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare și care se încheiere în oricare combinație în care apar FC și NFC+, din care una sau mai multe părți sunt înregistrate în UE (în anumite condiții și când niciuna din părți nu este înregistrată în UE)

Obligația de compensare nu se aplică în cazul în care cel puțin una dintre contrapărți este o NFC- și este înregistrată în UE.

De când se aplică obligația de compensare

-din iunie 2014 pentru FC

- în perioada 2015/2017 pentru NFC+

-2015/2017-2018 pentru fondurile de pensii

Prin urmare, FC părți în contractele OTC încheiate cu NFC+ sau fonduri de pensii vor face doar obiectul obligației de compensare atunci când obligația de compensare începe să se aplice de la data aplicării pentru NFC+ sau pentru fondurile de pensii.

Datele de la care obligația de compensare produce efecte

Clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexa Regulamentului delegat (UE) nr. 2205/2015 fac obiectul obligației de compensare.

Contrapărțile care fac obiectul obligației de compensare se împart în 4 categorii, datele de la care obligația de compensare produce efecte și scadența fiind diferită, pe o perioadă de 3 ani, așa cum se poate vedea în tabelul de mai jos:


 

Categorii  de contrapărți financiare obiect al Regulamentului delegat nr. 2205/2015

Data de la care obligația de compensare produse efecte

Scadența reziduală minimă la data prevăzută în coloana (2)

categoria 1 -  contrapărți care, la data intrării în vigoare a Regulamentui, sunt membri compensatori pentru cel puțin una dintre clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexa regulamentului, ai cel puțin uneia dintre CPC autorizate sau recunoscute înainte de data respectivă să compenseze cel puțin una din clasele respective

21 iunie 2016*

(a) 50 de ani pentru contractele încheiate sau novate înainte de 21 februarie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul 1 sau în tabelul 2 din anexa regulamentului;

(b) 3 ani pentru contractele încheiate sau novate înainte de 21 februarie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul 3 sau în tabelul 4 din anexa regulamentului;

(c) 6 luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 21 februarie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelele 1-4 din anexa regulamentului.

categoria 2 - contrapărți care nu fac parte din categoria 1 și care aparțin unui grup a cărui medie agregată de sfârșit de lună a valorii noționale brute în circulație a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central pentru ianuarie, februarie și martie 2016 este de peste 8 miliarde EUR și care sunt:

(i) contrapărți financiare; sau

(ii) fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), care sunt contrapărți nefinanciare

21 decembrie 2016*

(a) 50 de ani pentru contractele încheiate sau novate înainte de 21 mai 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul 1 sau în tabelul 2 din anexa regulamentului;

(b) 3 ani pentru contractele încheiate sau novate înainte de 21 mai 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul 3 sau în tabelul 4 din anexa regulamentului;

(c) 6 luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 21 mai 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelele 1-4 din anexa regulamentului.

categoria 3 - contrapărți care nu fac parte din categoria 1 sau din categoria 2 care sunt:

(i) contrapărți financiare; sau

(ii) fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care sunt contrapărți nefinanciare

21 iunie 2017*

(a) 50 de ani în cazul contractelor care aparțin claselor enumerate în tabelul 1 sau în tabelul 2 din anexa regulamentului;

(b) 3 ani în cazul contractelor care aparțin claselor enumerate în tabelul 3 sau în tabelul 4 din anexa regulamentului.

categoria 4 - contrapărțile nefinanciare care nu fac parte din categoriile 1, 2 sau 3.

21 decembrie 2018

-

*Aplicabile în condițiile art. 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 2205/2015.





TEHNICI DE ATENUARE A RISCURILOR

Ce sunt tehnicile de atenuare a riscurilor

Tehnicile de atenuare a riscurilor se aplică contractelor derivate OTC care nu sunt compensate prin CCPs.

Acestea constau în:

1. Tehnici de atenuare a riscului operațional:

- Confirmarea la timp a tranzacțiilor, prin mijloace electronice (dacă e posibil), a termenilor contractelor extrabursiere relevante;

- Evaluarea zilnică a tranzacțiilor pe baza marcării la piață (marking-to-market);

- In cazul in care condițiile de piață nu permit evaluarea la prețul pieței (marking-to-market) se recurge la o evaluare fiabilă și prudențială pe baza unui model financiar (marking-to-model);

- Furnizarea rezultatelor din soluționarea diferendelor;

- Reconcilierea portofoliilor și posibilitatea compresiei portofoliilor


2.
Schimb de colateral

3. Cerințe de capital pentru contrapărți reglementate prudențial  (Capital Requirements Directive CRD IV) si Capital Requirements Regulation (CRR) intrate in vigoare mai devreme decat EMIR.

Cerinta de confirmare la timp si modul de aplicare:


 

 Ambele părți sunt Cs/NFC+s

 O parte este NFC-

 
 Swap-uri pe riscul de  credit (CDSs) și Swap-  uri pe rata dobanzii 

 Incheiate :
 
 - înainte de 28 Feb 2014: T+2

 - după 28 Feb 2014: T+1

 Încheiate:
- înainte 31 Aug 2013: T+5

 - din 31 Aug 2013 până la 31  Aug 2014: T+3

 - după 31 Aug 2014: T+2

 
 Swap-uri pe acțiuni,  swap-uri pe cursul de  schimb, swap-uri pe  mărfuri și orice alte  contracte derivate

 Încheiate:

 - înainte de 31 Aug 2013: T+3

 - din 31 Aug 2013 până la 31 Aug    2014: T+2

 - după 31 Aug 2014: T+1

 Încheiate:

 - înainte 31 Aug 2013: T+7

 - din 31 Aug 2013 până la 31 Aug 2014: T+4

 - după 31 Aug 2014: T+2








CONTRAPĂRȚILE NEFINANCIARE (NFC)


Ce obligații se aplică contrapărților nefinanciare

Contrapărțile nefinanciare au obligația să raporteze către un registru central de tranzacții (Trade Repository – TR) toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate, fie realizate pe o piață reglementată, fie realizate OTC. Raportarea poate fi delegată celeilalte contrapărți în tranzacție sau unui terț (de ex: intermediarului), dar obligația de raportare rămane în sarcina contrapărții în cauză.

De asemenea, contrapărțile nefinanciare au obligația să se conformeze unora dintre cerințele EMIR de atenuare a riscului (descrise în secțiunea respectivă)

Pe de alta parte, NFC sunt exceptate de la obligațiile de compensare printr-o CCP, schimb de marje, marcare la piața zilnică, daca valoarea noțională agregată a acelor contracte derivate, ne-utilizate in scopul acoperirii riscului, calculata la nivel de grup, nu depășește unul din pragurile de compensare definite în standardele tehnice.


Praguri de compensare NFC:

(a) 1 miliard EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere de credit;

(b) 1 miliard EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe acțiuni;

(c) 3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe rata dobânzii;

(d) 3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe cursul de schimb;

(e) 3 miliarde EUR ca valoare noțională brută pentru contractele derivate extrabursiere pe mărfuri  și alte contracte derivate extrabursiere nemenționate la literele (a)- (d).

NFC devine un NFC+ când media mobilă a pozițiilor noționale din tranzacțiile OTC depășește unul din pragurile de compensare prevăzute pentru fiecare clasă de active OTC, într-o perioadă mai mare de 30 de zile lucrătoare.

NFC devine un NFC-  când media mobilă a pozițiilor noționale din tranzacțiile OTC este mai mică sau egală cu unul din pragurile de compensare prevăzute pentru fiecare clasă de active OTC, într-o perioadă mai mare de 30 de zile lucrătoare.

NFC+ fac obiectul acelorași obligații ca  FC (raportare, compensare, atenuare a riscurilor)

NFC- fac obiectul unor obligații reduse (raportare și numai câteva riscuri supuse tehnicilor de atenuare)



Notificări  NFC

Din prima zi când o NFC a depășit pragurile de compensare  este obligată să notifice ESMA și ASF.

Dacă un grup deține NFC stabilite în jurisdicții diferite din UE, grupul notifică ESMA, iar fiecare NFC  notifică autoritatea din jurisdicția sa (indiferent dacă ajung să depășească pragurile de compensare calculate pe baza mediei mobile la 30 de zile și prin urmare ajung să fie calificate ca NFC+ și, teoretic, nu mai este necesar să notifice).

NFC+ notifică ESMA și ASF imediat ce media mobilă calculată la 30 de zile nu mai depășește pragurile de compensare relevante.

Obligația de notificare se aplică NFC începând cu data de 15.03.2013.

Datele de la care produce efecte obligația de compensare a instrumentelor financiare extrabursiere care figurează în anexa Regulamentului delegat (UE) nr. 2205/2015 sunt stabilite în funcție de categoria căreia îi aparține contrapartea.

 

ALTE INFORMAȚII

Pentru mai multe informații detaliate cu privire la EMIR, vă sugerăm să citiți:

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții

Regulamentele delegate (UE) nr. 148/2013, nr. 149/2013, nr. 150/2013 și nr. 151/2013 ale Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Regulamentul delegat (UE) 2015/2205 al Comisiei din 6 august 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

ESMA: Post-tranzacționare AICI

ESMA: Q & A EMIR  AICI

ESMA: Biblioteca AICI

ESMA: Știri / Noutati  AICI

Pagina Comisiei Europene referitoare la EMIR  AICI

Coduri LEI AICI

Pentru solicitarea unor informații suplimentare puteți utiliza și adresa de e-mail   Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea. .