Protecţia Consumatorilor
Facebook LinkedIn

Protecţia Consumatorilor

Detalii privind procedurile de primire şi soluţionare a petiţiilor, formulare şi programul de lucru se găsesc în secţiunea Consumatori / Petiţii - link..


Criza financiară globală a scos în evidenţă necesitatea unor măsuri mai eficiente de protecţie a consumatorilor de servicii financiare în contextul în care aceştia se confruntă cu oferte din ce în ce mai sofisticate. Informaţiile disponibile publicului în domeniul financiar au crescut atât în cantitate cât şi în complexitate iar ritmul de schimbare, în ceea ce priveşte lansarea de servicii şi produse noi, precum şi pasul de adaptare al serviciilor financiare la noile tehnologii, a crescut dramatic.


Procesul de creare şi menţinere a unui nivel rezonabil de încredere a consumatorilor în pieţele financiare generează totodată eficienţă şi stabilitate la nivelul întregului sistem financiar şi contribuie la obţinerea unor rezultate pozitive atât pentru instituţiile financiare cât şi pentru clienţii acestora.

 

În acest context, ASF este preocupată de sporirea protecţiei consumatorului financiar,asumându-şi, prin includerea în atribuţiile organizaţiei, contribuţia la îmbunătăţirea gradului de educaţie financiară al publicului. La nivelul Direcției Relații cu Publicul, Petiții și Educație Financiară, acest lucru se realizează prin:

  • implementarea şi promovarea de strategii, planuri de acţiune şi recomandări în domeniul protecţiei consumatorilor pe piaţa instrumentelor şi investiţiilor financiare, asigurărilor şi pensiilor private;
  • colectarea şi analiza datelor privind serviciile financiare şi impactul acestora pentru consumatori;
  • elaborarea de avertismente şi alerte pentru consumatori;
  • monitorizarea activităţilor neconforme din piaţa financiară nebancară care pot dăuna intereselor consumatorilor;
  • evaluarea impactului de piaţă al noilor servicii şi instrumente financiare;
  • elaborarea de analize privind plângerile consumatorilor, referitoare la servicii şi produse financiare din pieţele supravegheate, dar şi analize cu privire la publicitatea înşelătoare sau prezentarea de informaţii neconforme sau incomplete;
  • monitorizarea posibilelor activităţi de intermediere/prestări de servicii de către firme neautorizate, pentru clienţii de retail;
  • activităţi de educare a consumatorilor pentru a îi ajuta pe aceştia să dobândească cunoştinţele şi încrederea în propriile acţiuni, în scopul participării depline la mecanismul pieţei financiare.

Informaţia imparţială şi corectă nu numai că protejează consumatorii, dar poate permite accesul unui număr mai mare de consumatori la acele segmente de piaţă considerate rezervate investitorilor cu experienţă. Consumatorii nu trebuie să se lovească de tratament discriminatoriu şi în acelaşi timp trebuie să aibă acces la produse şi servicii care sunt conforme nevoilor lor. Trebuie astfel garantat accesul la educaţie şi consiliere specializată, bazată pe nevoi specifice, care să îi ghideze pe consumatori în complexitatea servicii şi instrumente financiare.


Conform Directivelor şi Recomandărilor Europene (D. 2013/11/EU, R. 98/257/CE, Solvency II), statele membere ale Uniunii Europene trebuie să faciliteze accesul consumatorilor la soluţionarea alternativă a disputelor şi să promoveze aceste metode oferind astfel o soluţie simplă, rapidă şi mai puţin costisitoare  atât pentru consumator cât şi pentru furnizorul de servicii financiare. Medierea, ca şi procedură ADR (Alternative Dispute Rezolution), răspunde cerinţelor Uniunii Europene, asigurând rezolvarea disputelor din domeniul protecţiei consumatorilor într-un mod rapid, eficient, calitativ, confidenţial, cu costuri reduse, prin interventia terţului -  mediator - care este neutru şi imparţial.
Mai multe despre istoric Mediere - LINK


Despre Educaţie Financiară

Potrivit OECD, definiţia educaţiei financiare este următoarea: „procesul prin care consumatorii/investitorii îşi îmbunătăţesc capacitatea de a înţelege produsele financiare, conceptele şi riscurile acestora, prin informare, instrucţie şi/sau consiliere acordată în mod obiectiv, îşi creează aptitudinile şi siguranţa de a lua în considerare atât riscurile, cât şi oportunităţile produselor financiare, de a face alegeri în cunoştinţă de cauză, de a şti unde să se adreseze pentru sprijin şi de a întreprinde orice alte acţiuni, în mod eficient, cu scopul final de a obţine bunăstare (echilibru) financiară.”

În contextul crizei financiare, educaţie financiară a început să fie recunoscută drept una dintre deprinderile individuale majore în majoritatea economiilor lumii. Motivele de bază pentru creşterea importanţei acestui domeniu includ tendinţa de transfer a unei game din ce în ce mai largi de riscuri (financiare) către consumatori, tendinţa de creştere în complexitate a serviciilor financiare, ritmul de evoluţie a pieţelor financiare, numărul din ce în ce mai mare de consumatori-investitori activi precum şi recunoaşterea limitelor instrumentelor de reglementare/supraveghere în direcţia protecţiei consumatorilor În plus, consecinţele crizei financiare globale au demonstrat efectele negative ale unui nivel redus de educaţie financiară atât pentru societate ca întreg cât şi pentru pieţele financiare respectiv pentru gospodării.

În consecinţă, atât protecţia directă a consumatorilor cât şi educaţia financiară au devenit sau sunt pe cale să devină instrumente complementare la reglementarea şi supravegherea prudenţială iar îmbunătăţirea tiparului de comportament pe termen lung al consumatorului a devenit o prioritate în majoritatea statelor dezvoltate. Această tendinţă a dus la dezvoltarea mai multor iniţiative în domeniul educaţiei financiare, lansate atât de către guverne, autorităţi de reglementare şi supraveghere cât şi de către organizaţii reprezentative pentru societatea civilă, iniţiative combinate de cele mai multe ori cu alte măsuri de protecţie a consumatorilor.


Pe măsură ce atenţia şi resursele alocate programelor de educaţie financiară au crescut, a crescut şi atenţia asupra asigurării eficacităţii şi a efectelor pe termen lung pentru aceste programe. În consecinţă, programele coordonate şi strategiile personalizate la nivel naţional sau pe ramură de servicii, au început să fie considerate cea mai bună soluţie pentru asigurarea succesului pe termen lung al măsurilor în domeniul educaţiei financiare. Cu toate acesta, astfel de iniţiative la nivel naţional au întâmpinat destule provocări, în mare parte din cauza nivelului redus sau problemelor de comunicare şi cooperare între parteneri, gradul lor redus de implicare, competiţie neproductivă între diferitele entităţi, lipsa resurselor financiare şi umane necesare dezvoltării unor strategii la acest nivel.

Astăzi, accesul la educaţie în domeniul serviciilor financiare este critic atât din perspectiva asigurării protecţiei consumatorilor în contextul unei pieţe în continuă schimbare, cât şi din punctul de vedere al facilitării transferului de responsabilitate de la un actor economic la altul. În absenta educaţiei financiare, participarea totală şi informată a indivizilor la sistemul economic este deosebit de problematică, rezolvarea acestei situaţii devenind o prioritate la nivelul Uniunii Europene.

Încă din anul 2007, Comisia Europeană a emis Comunicarea COM(2007)808, care enumără principiile de bază pentru furnizarea unor programe de educaţie financiară de calitate:

Mai multe despre Principiile Comisiei Europene în domeniul educaţiei financiare - LINK