Asigurări de sănătate

Asigurări de sănătate


Măsuri pentru dezvoltarea pieţei de asigurări de sănătate

 

Sumar

Deşi are un grad de dezvoltare mai redus în raport cu alte ţări europene, piața asigurărilor are un potențial de dezvoltare foarte mare care ar aduce beneficii multiple tuturor actorilor implicați: sistemul de sănătate, asigurați, sectorul asigurărilor private.

Pentru identificarea măsurilor necesare pentru dezvoltarea pieței de asigurări private de sănătate din România, ASF a constituit un grup de lucru care a analizat blocajele actuale în dezvoltarea pieței și a propus următorul pachet de măsuri pe termen scurt, mediu și lung:

Orizont de    timp      

Măsura

Obiectiv

Justificare

Stadiu de implementare

I. Imediat 

1. Aplicarea deductibilităților fiscale:

1.1. Clarificări tehnice

1.2. Modificarea prin intermediul OUG a Legii 95/2006 pentru clarificarea definirii asigurărilor suplimentare de sănătate;

1.3. Uniformizarea codificării serviciilor medicale pentru realizarea de raportări încrucișate – prin norme MS

Clarificarea tuturor aspectelor tehnice necesare pentru aplicarea imediată a deductibilităților fiscale pentru polițele de asigurări private de sănătate

Un cadru de reglementare clar privind aplicarea și calcularea deductibilităților fiscale va impulsiona dezvoltarea imediată a pieței de asigurări private de sanatate prin creșterea atractivității produselor de asigurare

 

 

1.1. Realizat

 

1.2. În curs de realizare

 

 

1.3. În analiză

II. Termen  scurt &    mediu

2. Extinderii asigurărilor private către unitățile sanitare publice, prin:

2.1. Ajustarea legislației primare (Legea 95/2006)

2.2. Elaborarea normelor metodologice necesare care sa permita aprobarea de către CA al spitalelor a planurilor de contractare cu asigurătorii privați

2.3. Pregătirea și dezvoltarea infrastructurii spitalicești necesare desfasurarii activitatilor la nivelul solicitat de asigurarile private de sanatate

2.4. Dezvoltarea de produse de asigurare adaptate noilor oportunități și a infrastructurii operaționalizare a acestora

2.6. Demararea discuțiilor și negocierilor între asigurătorii privați și managerii de spitale publice

Ajutare a cadrului legislativ actual care să permită și să impulsioneze dezvoltarea serviciilor medicale asigurate privat în cadrul unităților sanitare publice

Dezvoltarea acestui segment, care nu presupune modificări majore în sistemul de sănătate, va duce la:

- creșterea finanțării spitalelor publice și ale veniturilor medicilor

- creșterea acesului populației la servicii medicale de calitate, prin standardele impuse de asigurătorii privați și stimularea concurenței între spitalele publice și private;

dezvoltarea sectorului asigurărilor private prin diversificarea portofoliului de produse și a rețelei de furnizori de servicii medicale

În derulare

III. Termen lung

3. Reformarea întregului sistem de asigurări de sănătate

Redimensionarea pachetului de bază de servicii medicale decontat de FNUASS, prin identificarea categoriilor de servicii medicale care pot fi asigurate privat și prin crearea mecanismelor necesare de implementare

Principala cauză pentru care  sistemul de asigurări private de sănătate din România nu s-a dezvoltat este acoperirea amplă oferită de sistemul public de asigurări de sănătate (dar de o calitate nu foaret buna), care limitează spre zero posibilitatea oferirii de asigurări private de sănătate și inexistența coplăților pentru serviciile medicale, lucruri care ar conduce la imbunatatirea calitatii serviciilor medicale in Romania

În stadiul de obiectiv urmărit și analiză a modelelor care pot fi implementate în România




Context

Piața asigurărilor de sănătate din România este mult subdezvoltată comparativ cu celelalte țări europene:

  • Cheltuielile cu asigurările private de sănătate reprezintă în România 0,01% din PIB, de 80 ori mai puțin față de media europeană (0,8%)[1];
  • Ponderea medie a asigurărilor voluntare de sănătate din totalul cheltuielilor este de aproximativ 0,09% în România, de aproximativ 56 de ori mai mică față de media europeană (5%)[2];
  • 73% dintre români consideră calitatea generală a îngrijirilor medicale drept precară, comparativ cu o medie a Uniunii Europene de numai 27%[3].

[1]  Eurostat, date colectate 2009-2014; [2] Insurance Europe, Eurostat, ASF; [3] Eurobarometrul nr. 411, „Siguranța pacientilor și calitatea îngrijirii medicale”, Comisia Europeană, iunie 2014






Motivele pentru care piața asigurărilor de sănătate din România nu s-a dezvoltat la un nivel similar cu celelalte țări europene sunt legate de următoarele aspecte:

  • Acoperirea amplă, dar de o calitate nu foarte buna, oferită de sistemul public de asigurări de sănătate, care limitează spre zero posibilitatea oferirii de asigurări private de sănătate, care ar conduce la imbunatatirea calitatii serviciilor medicale in Romania;
  • Inexistența coplăților pentru serviciile medicale, care ar limita folosirea excesiva a acestora si ar duce la imbunatatirea calitatii serviciilor oferite;
  • Un cadrul legislativ deficitar la nivelul normelor de aplicare, care nu a permis decontarea în regim privat a serviciilor prestate de unitățile medicale publice;
  • Nivelul de dezvoltarea a furnizorilor privați de servicii, care a limitat posibilitatea de lansare a unor produse de asigurare;
  • Beneficiile financiare limitate pentru asigurați, care nu sunt imediate și palpabile, prin atractivitatea scăzută a deductibilităților fiscale care au existat până în 2015.

 

 

Obiectivele Grupului de lucru

Pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale ASF, în ianuarie 2016 a fost constituit un grup de lucru cu scopul identificării măsurilor necesare pentru dezvoltarea pieței de asigurări private de sănătate din România.

Obiectivele activității Grupului de lucru au fost:

  • elaborarea unui pachet de măsuri legislative menite sa duca la creşterea gradului de accesibilitate şi atractivitate a pieţei asigurărilor private de sănătate, prin degrevarea costurilor sistemului public de sanate si impulsionarea cresterii calitatilor serviciilor oferite de acesta;
  • stimularea produselor de asigurare de sănătate cu utilitate maximă pentru consumatori;
  • promovarea modificării legislaţiei specifice sau incidente, primare şi secundare.

 

În urma întâlnirilor de consultare și a activității membrilor Grupului, au fost propuse o serie de măsuri prezentate mai jos.

 

Măsuri propuse

 

ORIZONT 1: Măsuri imediate - aplicarea deductibilităților fiscale


Stadiul actual

Începând cu 1 ianuarie 2016, prin noul Cod Fiscal, piața asigurărilor private de sănătate a beneficiat de o măsură necesară pentru impulsionarea dezvoltării pieței pe termen imediat si anume: creșterea deductibilităților fiscale de la 250 euro/an la 400 euro/an și extinderea lor și pentru cele plătite individual de către angajați sau alte categorii de persoane fizice .

 

O astfel de măsură, susținută și promovată de toți actorii implicați, duce la impulsionarea dezvoltării pieței de asigurări de sănătate, prin creșterea atractivității produselor, și are beneficii multiple pentru toate părțile:

  1. Din perspectiva sistemului public: bugetul public de asigurări  de sănătate este degrevat de o parte a cheltuielilor pe care le-ar fi avut pentru aceste servicii asigurate privat si sunt atrase fonduri ce se pot folosi pentru cresterea calitatii serviciilor furnizate;
  2. Din perspectivă individuală: asigurații au un stimulent financiar imediat (deductibilitate fiscal) pentru sumele suplimentare pe care sunt dispuși să le plătească pentru servicii prestate în regim privat, care au calitate superioara;
  3. Din perspectiva industriei de asigurări: creșterea atractivității produselor de asigurare de sănătate.

 

Probleme identificate

Implementarea noilor prevederi ale Codului Fiscal a evidențiat o serie de neclarități tehnice în aplicarea deductibilităților fiscale. Aceste disfuncționalități au fost identificate în discuțiile membrilor din cadrul Grupului de lucru și au vizat următoarele aspecte:

  1. Clarificări tehnice aduse normelor fiscale privind modul de aplicare a deductibilităților
  2. Neclarități în definirea asigurărilor suplimentare de sănătate care beneficiază de deductibilități fiscale
  3. Necesitatea implementării unui sistem de raportare integrat, care să permită verificarea incrucisata a datelor privind persoanele/CNP și serviciile decontate de cele două sisteme de asigurări: public și privat.
 


Soluții

Pentru problemele menționate mai sus, au fost identificate o serie de soluții, aflate în diverse stadii de rezolvare:

Problema

Măsuri identificate

Stadiul de rezovare

Neclarități privind aplicarea normelor fiscale

Solicitare clarificări tehnice

Realizat

Neclarități în definirea asigurărilor suplimentare de sănătate

Solicitare clarificări

 

Modificarea legislației actuale specifice

Realizat

 

În curs de realizare

Inexistența unui sistem de raportare integrat

Uniformizarea codificăriii serviciilor medicale la nivel de furnizori de servicii medicale (stat și privat) prin  transparentizarea și utilizarea codurilor folosite de CNAS în SIUI, astfel încât să existe un nomenclator comun

 

Raportări încrucișate și agregarea datelor

 

Crearea unui formular de centralizare a datelor pentru realizarea raportării încrucisate  

În analiză

 

 

 

 

În analiză

 

 

În analiză




Etape următoare

Grupul de lucru va continua să identifice și să propună spre rezolvare eventuale probleme tehnice care pot apărea în procesul de aplicare a deductibilităților fiscale, astfel încât această măsură să poată fi aplicată fără disfuncționalități și să producă efectul scontat: impulsionarea dezvoltării pieței de asigurări private de sănătate.

 

ORIZONT 2: Măsuri pe termen scurt &mediu - extinderea utilizării asigurărilor private către unitățile sanitare publice


CE propuneri există

În cadrul discuțiilor avute în cadrul grupului a fost identificată ca oportunitate de dezvoltare a sectorului de asigurări private de sănătate susținerea extinderii asigurărilor private către unitățile sanitare publice.

Această posibilitate nu este interzisă de legislația actuală în vigoare, însă există câteva motive pentru care ea nu se regăsește în practică:

  • Nu este menționată explicit în legislație, motiv pentru care managerii de spital sunt reticenți în demararea acestor demersuri;
  • Există cerințe care blochează aceste activități deoarece nu pot fi emise normele tehnice respective sau simpla lor existență îngreunează demersul.

Din analiza legislației existente, principalele deficiențe care au blocat dezvoltarea acestui segment, deși este permis de legislația în vigoare, sunt:

  • Nu sunt definite modalitățile operaționale de “decontare” între spitalele publice și Asigurătorii privați;
  • Nu există responsabilitățile clare pentru cine se ocupă de aceste demersuri;
  • Nu există elemente de negociere și stabilire a conținutului contractului între spitalul public și asigurător și este forte puțin probabil ca un spital să inițieze un astfel de contract în lipsa unor prevederi specifice în acest sens;
  • Există activități și cerințe legale care blochează demersul, fără a fi neapărat necesare, precum:
    • tarife stabilite pentru aceste servicii și indicatori de performanță cu privire la activitatea fiecărui spital în parte, demers care nu s-a finalizat;
    • experți și corpuri profesionale care nu există în acest moment și nu sunt utili procesului. Acești experți ar trebui să verifice calitatea seriviilor furnizate, dar din perspectiva contractului încheiat cu privatul;
  • Nu este prevăzut ce se întâmplă cu veniturile încasate din serviciile asigurate privat (pentru ce pot fi folosite și cum se distribuie);
  • Nu pot fi fixate tarife diferențiate pe unități medicale, având în vedere subordonarea lor: unele spitale sunt la autoritățile centrale, altele la autoritățile locale;
  • Personalul medical nu este cointeresat pentru prestarea unor astfel de servicii decontate prin asigurări private;
  • Managerul și consiliul de administrație nu sunt cointeresați pentru dezvoltarea acestui domeniu și nu au responsabilități clare în acest sens.

Soluția identificată este de ajustare a cadrului legislativ actual care să permită și să impulsioneze dezvoltarea serviciilor medicale asigurate privat în cadrul unităților sanitare publice. 

 

 

DE CE această soluție

Oportunitatea dezvoltării sectorului de asigurări private de sănătate prin posibilitatea prestării în regim privat a serviciilor medicale și decontarea lor de către asigurătorii privați este mare și are beneficii multiple pentru toate părțile implicate:

 

  1. Creșterea finanțării spitalelor publice și ale veniturilor medicilor prin aceste venituri suplimentare datorită faptului că Spitalul va putea factura către Asigurător costurile reale ale serviciilor medicale pentru persoanele care vor fi asigurate privat.
  2. Creșterea accesul populației la servicii medicale la standarde ridicate de calitate. Asigurații privat vor avea opțiunea de alege între mai multe variante de furnizori medicali (publici sau privați) cu care Asiguratorul privat va avea contract; de asemenea, vor fi acoperite zone teritoriale în care nu s-au dezvoltate încă rețele ale furnizorilor privați de servicii medicale.
  3. Va contribui la dezvoltarea sectorului asigurărilor private de sănătate prin faptul ca va permite Asigurătorilor să își diversifice opțiunile și serviciile puse la dispoziția asiguraților. Asigurările voluntare de Sănătate vor deveni mai atractive prin lărgirea tipurilor de servicii care pot fi acoperite, precum și prin faptul că pun la dispoziția asiguraților lor o rețea teritorială de unități spitalicești mult mai mare decât în prezent.
  4. Va crește calitatea serviciilor medicale oferite de spitalele publice prin intermediul standardelor de calitate impuse de asigurători privați și prin stimularea concurenței cu spitalele private.
  5. Nu va fi afectat în niciun fel sistemul public de asigurări de sănătate, ci din contra, va fi degrevat de cheltuielile pe care le-ar fi avut CNAS dacă acei asigurați nu și-ar fi făcut asigurare suplimentară de sănătate; de asemenea, nu va exista nicio interferență în activitatea spitalelor publice în relația cu CNAS și ceilalți asigurați.

CUM se va implementa

Implementarea soluției menționate mai sus va presupune o serie de demersuri procedurale, atât la nivel legislativ, cât și de business și operaționale, care sunt detaliate mai jos.

Ministerul Sănătății  Ajustarea legilației primare
 Elaborarea normelor metodologice
Asigurătorii privați Dezvoltarea de produse noi de asigurare
Identificarea unităților sanitare publice adecvate
Demararea discuțiilor și negocierilor cu managesrii de spitale
Unități sanitare publice Elaborarea și aprobarea planului de contractare cu asigurătorii privați
Pregătirea și dezvoltarea infrastructurii necesare
Demararea discuțiilor și  negocierilor cu asigurătorii privați
Prestarea serviciilor și decontarea prin AVS



ORIZONT 3: Măsuri pe termen lung - Reformarea întregului sistem de asigurări de sănătate din România

 

Situația actuală

Principala cauză pentru care sistemul de asigurări private de sănătate din România nu s-a dezvoltat este acoperirea amplă oferită de sistemul public de asigurări de sănătate care limitează spre zero nevoia de asigurări private de sănătate și inexistența coplăților pentru serviciile medicale.

Aproape 80% din cheltuielile pentru sănătate sunt acoperite din surse publice, iar cheltuielile private au o contribuție mai mică decât în alte state central și est europene. Contribuția asigurărilor voluntare de sănătate la cheltuielile totale pentru sănătate este redusă. Cea mai mare parte a cheltuielilor private este reprezentată de abonamente medicale și alte plăți directe, respective tarife, coplăți sau plăți informale.

Unul dintre motivele des invocate pentru ponderea ridicată a cheltuielilor publice este amploarea pachetului de servicii medicale de bază. Acesta a fost restructurat în anii 2013-2014, însă lista beneficiilor nu s-a modificat substanțial. În contextul subfinanțării cronice, generozitatea pachetului de bază conduce, însă, la neajunsuri privind calitatea prestațiilor medicale.

Piața asigurărilor voluntare de sănătate din România este una predominant suplimentară. Generozitatea pachetului de servicii medicale de bază lasă destul de puține prestații în finanțare privată. Riscul financiar al îmbolnăvirilor este în mare măsură acoperit de sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel încât nu există o cerere semnificativă pentru AVS complementare. Pacienții preferă să achite din buzunar costul prestațiilor atunci când le accesează.

În schimb, piețele AVS preponderent complementare pot atinge dimensiuni considerabile, cu grad de acoperire ridicat și contribuție substanțială la cheltuielile de sănătate (de exemplu, Franța, Slovenia, Olanda sau Croația). În aceste cazuri, fie sunt lăsate în afara pachetului de bază servicii medicale apreciate de pacienți și personalul medical (de exemplu, radioterapie), fie sunt stabilite coplăți importante pentru prestațiile oferite în sistemul public de sănătate. Astfel, AVS complementare dobândesc un rol evident de protecție financiară și chiar de protecție socială.

 

Soluția propusă

Criza economică mondială a declanșat un proces de revizuire a perspectivelor financiare ale sistemelor publice de sănătate din Uniunea Europeană și nu numai. Majoritatea actorilor implicați acceptă că guvernele nu vor putea menține ritmurile de creștere a cheltuielilor din ultimele decenii și vor încerca să raționalizeze utilizarea serviciilor.

O soluție la îndemână este impunerea de contribuții personale la serviciile și produsele incluse în pachetele de bază, care vor putea fi finanțate prin asigurări voluntare de sănătate (AVS). Astfel, rolul sectorului privat în asigurarea sustenabilității sistemelor de sănătate va crește semnificativ. Concomitent, guvernele vor obține acceptabilitate politică și socială pentru asemenea reforme cu condiția ca polițele de asigurare să fie accesibile tuturor categoriilor de populație.

Pentru România, dezvoltarea pieței asigurărilor voluntare de sănătate se regăsește între prioritățile strategice enunțate în „Programul de convergentă 2015-2018”, „Programul național de reformă” și „Strategia națională de sănătate 2014-2020”. În toate situațiile, AVS apar drept parte componentă a reformei sistemului de sănătate, obiectivul implicit fiind acela de a partaja sarcina bugetară a sectorului public cu cel privat.

În cele ce urmează, propunem o analiză comparativă a celor mai dezvoltate trei piețe ale asigurărilor voluntare de sănătate din Europa, în funcție de contribuția la cheltuielile totale de sănătate, respectiv Franța, Irlanda și Slovenia. Experiențele și lecțiile învățate de acestea pot fi valorificate atunci când România va elabora o politică publică proactivă în acest domeniu.

Descrierea detaliată a celor trei piețe poate fi consultată în anexa 1. Partea narativă a raportului se va concentra pe concluziile cu relevanță pentru România ale analizei comparative.

 

Definiții

În funcție de beneficiile asigurate în relație cu pachetele de servicii de bază din sistemele publice de sănătate, polițele de asigurare voluntară de sănătate se clasifică în:

 

  1. Suplimentare, ca în majoritatea statelor central și est-europene, Spania, Danemarca, Irlanda, Austria, Marea Britanie. Acoperă servicii incluse și în pachetele de bază din sistemul public, însă oferă acces mai rapid (fără liste de așteptare), mai multă flexibilitate (de exemplu, alegerea medicului dorit), calitate (de exemplu, condiții hoteliere superioare în timpul spitalizării).
  2. Complementare, precum în Franța, Slovenia, Irlanda, Croația, Belgia, Olanda, Ungaria. În primele cinci cazuri, beneficiile acoperite sunt contribuții personale, iar în celelalte servicii medicale. AVS complementare asigură beneficii excluse din pachetele de bază și/sau contravaloarea coplăților obligatorii la unele prestații incluse (de exemplu, contribuția financiară obligatorie a asiguraților la spitalizări, în Slovenia și Irlanda, sau la prețul medicamentelor compensate, în Franța).
  3. Substitutive, ca în Germania. AVS substitutivă oferă beneficii similare sistemului public de sănătate pentru persoane care, din diferite motive, sunt excluse de la beneficiile sistemului public sau recurg la dreptul opțiunea de a-l refuza (de exemplu, familiile cu venituri mari în Germania).

 

Rolul AVS în sistemele de sănătate analizate

Cele trei exemple selectate au sisteme de sănătate dezvoltate, cu o pondere importantă a resurselor investite (între 9% și 11,6% din PIB). Participarea asigurărilor voluntare la finanțarea cheltuielilor pentru sănătate este semnificativă, variind de la 8%, în cazul Irlandei, la 15%, în cazul Sloveniei. Populația participă masiv la AVS, ceea ce indică acceptabilitate și disponibilitate de a plăti. Astfel, sectorul public este în măsură să transfere din povara financiară către cel privat fără să creeze nevoi medicale nesatisfăcute pe scară largă.

Cu excepția Sloveniei, evoluțiile piețelor de asigurări voluntare au fost treptate, de-a lungul mai multor decenii. În toate cazurile, stimularea prin măsuri legislative a sectorului a survenit în contextul insuficienței resurselor disponibile pentru sistemele publice de sănătate. Chiar și în ultimii ani, pe fondul crizei economice, ponderea AVS în Franța și Slovenia a crescut, pe măsură ce sectorul public și-a diminuat participarea la finanțarea pachetelor de  servicii medicale de bază.

 

Contribuția la finanțarea sistemelor de sănătate

Dintre cele trei sisteme analizate, două – Franța și Slovenia – au drept componentă dominantă asigurările sociale de sănătate. Cel de-al treilea, Irlanda, are un sistem public de sănătate de tip Beveridge, finanțat din impozitare generală. În toate cele trei cazuri, contribuția publică la cheltuielile totale se situează între 71% și 79%, valori inferioare sau la nivelul mediei Uniunii Europene (UE). Restul finanțării cade în seama sectorului privat, însă, spre deosebire de majoritatea statelor membre, inclusiv a României, asigurările voluntare de sănătate preiau o parte importantă a riscului rămas (între 8 p.p. și 15 p.p.). Astfel, asigurările voluntare de sănătate contribuie la atenuarea caracterului regresiv al plăților directe și conferă echitate în accesarea serviciilor și produselor medicale.

 

Relația cu pachetele de servicii medicale de bază

Rolul și amploarea asigurărilor voluntare de sănătate depind de conținutul pachetelor de servicii medicale de bază și de nivelul de compensare al acestora, relația fiind, de regulă, invers proporțională. În cazul piețelor complementare, excluderea unor servicii sau stabilirea de contribuții personale la servicii utilizate frecvent determină o mare parte a populației să își asigure riscul financiar prin AVS.

În Franța și Slovenia pachetele de servicii medicale de bază sunt cuprinzătoare, ceea ce diminuează nevoia de asigurări suplimentare. În schimb, gradul de compensare a tarifelor și prețurilor este variabil, pe alocuri chiar redus, ceea ce stimulează asigurările complementare.

În cazul Irlandei, accesul universal și gratuit la servicii medicale este selectiv, destinat familiilor cu venituri reduse. Restul populației achită contribuții personale semnificative, deși contribuie cu impozite la finanțarea sistemului public. În plus, există o cerere importantă pentru acces imediat și în condiții preferențiale la furnizori. Drept rezultat, piața AVS din această țară are un caracter dual, polițele fiind deopotrivă complementare și suplimentare.

În ceea ce privește contractarea serviciilor, merită menționat că fondurile de asigurări sociale de sănătate din Franța nu limitează volumul de servicii consumate într-un an, în ciuda prevederilor legilor anuale de finanțare, care stabilesc procente maxime ale creșterii cheltuielilor pe ramuri de asistență medicală. În schimb, în Slovenia, guvernul și casa de asigurări de sănătate stabilesc volume maxime anuale ale prestațiilor decontate, iar bugetele spitalelor sunt plafonate. Aceste constrângeri rezultă din obligația legală a fondului de asigurări de sănătate de a nu cheltui mai mult decât colectează din contribuții sociale.

Referitor la nivelul compensării din surse publice a serviciilor din pachetele de bază, este de remarcat cadrul decizional participativ din Franța. Nivelurile de compensare și tarifele sunt stabilite de guvern, în urma consultării cu partenerii sociali, inclusiv cu Uniunea Națională a Organizațiilor de Asigurare Complementară de Sănătate.

În ciuda generozității pachetelor de servicii medicale de bază, nivelul de compensare este 100% numai ocazional sau pentru grupuri restrânse. Atât în Franța, cât și în Slovenia, pacienții trebuie să contribuie la costurile serviciilor medicale cu procente între 90% și 10%, indiferent de natura acestora. În Franța, procentul contribuțiilor este uniform pe ramuri de asistență medicală (de exemplu, 20% pentru servicii spitalicești sau 30% pentru servicii în ambulatoriu); în Slovenia, contribuția depinde de natura serviciului furnizat (de exemplu, 10% pentru radioterapie, 20% pentru chirurgie electivă și 40% pentru reabilitare în ambulatoriu).

Pe lângă contribuțiile personale, în încercarea de a descuraja cererea nejustificată de servicii, Franța a stabilit franșize la accesarea diferiților furnizori (de exemplu, pentru o vizita la medicul de familie sau la specialist se percepe o taxă de 1 euro, în limita unei sume anuale de 50 de euro). Asigurătorii privați sunt descurajați în a include asemenea beneficii în polițele de asigurare.

În Irlanda, pacienții care nu se încadrează în categoria de venituri „reduse” achită integral tarifele serviciilor din medicina primară, franșize importante pentru medicamentele compensate și tarife zilnice pentru episoadele de spitalizare.

În toate cele trei state analizate au fost prevăzute excepții de la regula contribuțiilor personale: pacienții cu afecțiuni cronice, femeile însărcinate, mamele, minorii etc. sunt scutiți de la co-plata serviciilor și produselor medicale. În plus, medicamentele scumpe și fără alternativă terapeutică sunt compensate integral pentru toți beneficiarii.

În ansamblu, se poate afirma că autoritățile publice au calibrat pachetele de servicii astfel încât să-și reducă expunerea la prestații esențiale des utilizate. Astfel, au creat oportunitatea ca societățile de asigurare să ofere pe scară largă polițe de asigurare complementară, diminuând expunerea la risc a populației.

 

Caracteristicile piețelor de asigurări voluntare de sănătate

În toate cele trei state analizate, polițele de asigurare complementară de sănătate acoperă contribuțiile personale obligatorii ale asiguraților/ beneficiarilor. În Franța și Slovenia, penetrarea asigurărilor suplimentare este redusă, însă în Irlanda acestea sunt răspândite pe scară largă, fiind achiziționate chiar și de către persoane cu venituri reduse, care, deși îndreptățite la gratuități, sunt dispuse să plătească pentru condiții preferențiale de tratament.

Franța, utilizează stimulente fiscale pentru a determina asigurătorii să includă în polițele de asigurare beneficii și condiții preferate de autorități. Co„ncret, guvernul acordă facilități fiscale pentru acele polițe care respectă obiectivele sale, așa-numitele „contracte responsabile”. Impozitul aplicat veniturilor din aceste polițe este redus la jumătate față de cel statutar (7% vs. 14%). „Contractele responsabile” sunt concepute pentru a implementa principiul solidarității și descurajează consumul nejustificat de servicii (de exemplu, nu se acoperă franșizele la eliberarea medicamentelor, la consultațiile în ambulatoriu, la serviciile paraclinice, contribuția personală la consultațiile în ambulatoriu efectuate fără respectarea circuitului de referențiere etc.).

În toate piețele analizate se manifestă o tendință de proliferare a polițelor de grup. Având în vedere că acestea sunt standardizate și nu evaluează riscul clinic al beneficiarilor, autoritățile le încurajează prin facilități fiscale. Adeseori, costul polițelor de grup este partajat între angajator și salariați. Mai mult, în Franța, începând cu anul 2016, toți angajatorii sunt obligați să ofere salariaților opțiunea participării la o poliță de asigurare voluntară de grup.

Pentru a permite accesul tuturor categoriilor de asigurați la servicii și produse medicale asociate cu contribuții personale, atât Franța, cât și Slovenia acordă subvenții persoanelor cu venituri reduse. Franța a înființat o poliță standard de asigurare complementară gratuită, de care beneficiază 7% din populație, iar Slovenia achită direct furnizorilor coplata aferentă pacienților cu venituri reduse.

 

Lecții învățate

Majoritatea criticilor aduse asigurărilor voluntare de sănătate vizează caracterul lor regresiv. Prețul unic al poliței de asigurare poate reprezenta un efort minor pentru familiile înstărite, dar o povară pentru cele nevoiașe. Astfel, acestea din urmă ar putea renunța la asigurare și la servicii medicale, periclitându-și starea de sănătate. Un argument similar se ridică în cazul stabilirii prețului polițelor în funcție de evaluarea riscului medical al solicitantului.

Experiența statelor analizate arată că astfel de neajunsuri pot fi depășite. Autoritățile publice optează instinctiv pentru reglementări materiale, însă acestea cresc complexitatea și costurile de oportunitate ale pieței AVS. Măsuri mai eficiente și cu efecte dovedite au fost testate cu succes în Franța în ultimul deceniu. Printre acestea se numără:

-          Asigurarea complementară gratuită pentru cele mai sărace familii și sprijin financiar pentru cele din eșalonul următor de venituri;

-          Obligația angajatorilor de a oferi polițe de grup salariaților;

-          Facilități fiscale pentru polițele de asigurare al căror conținut este preferat de guvern, în funcție de obiectivele sistemului de sănătate.

În ceea ce privește înrolarea tinerilor în schemele de asigurare voluntară, exemplul recent al Irlandei poate fi adecvat. Deoarece în perioada crizei economice, procentul înrolărilor tinerilor la AVS a scăzut, guvernul a răspuns prin măsuri care fac mai costisitoare înrolarea la vârste înaintate. Astfel, populația este stimulată să cumpere polițe de asigurare la vârste cât mai mici, pentru a evita costuri suplimentare în viitor.

În final, subliniem importanța adoptării rapide a AVS de către categorii cât mai largi și diverse de populație, deoarece numai astfel se poate partaja riscul și diminua prețul polițelor. În acest scop, exemplul statelor analizate este edificator: ele au impus contribuții personale la servicii esențiale, nu neapărat cele mai costisitoare, dar frecvent utilizate.